Diareea, semnalul de alarmă al unui intestin dezechilibrat. Ce ascunde, de fapt

Diareea nu reprezintă doar o tulburare digestivă trecătoare. Aceasta constituie adesea semnalul unei perturbări complexe a ecosistemului intestinal. În acest proces, bariera intestinală, sistemul imun mucosal, microbiota și mecanismele de transport ale apei și electroliților se află într-un echilibru fragil.

În mod normal, intestinul găzduiește o diversitate vastă de microorganisme: bacterii, fungi, virusuri și protozoare. Acestea nu sunt prezențe pasive. Ele participă activ la menținerea sănătății digestive, susțin maturarea sistemului imun, contribuie la integritatea barierei intestinale și facilitează procesele de digestie și absorbție.

Mai mult, prin fenomenul de rezistență la colonizare, ele blochează dezvoltarea excesivă a microorganismelor patogene.

Disbioza: când echilibrul se rupe

Atunci când acest echilibru suferă, apare disbioza. Dieta, utilizarea antibioticelor, infecțiile, diversele medicamente, stresul, bolile inflamatorii și factorii de mediu alterează diversitatea și compoziția microbiotei. În acest context, intestinul devine vulnerabil în fața infecțiilor, a inflamației și a tulburărilor de permeabilitate.

Diareea infecțioasă apare sub acțiunea unor bacterii precum Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Campylobacter, Clostridioides difficile, Vibrio cholerae sau Aeromonas. Fiecare dintre acești agenți patogeni utilizează mecanisme distincte pentru a agresa intestinul.

"Diareea infecțioasă poate fi determinată de bacterii precum Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Campylobacter, Clostridioides difficile, Vibrio cholerae sau Aeromonas. Fiecare are mecanisme diferite de agresiune asupra intestinului.

Anumite tulpini de E. coli pot adera la epiteliul intestinal, pot produce toxine și pot determina diaree apoasă, dizenterie, colită hemoragică sau sindrom hemolitic uremic, în funcție de tipul implicat. ETEC este cunoscută ca o cauză importantă de diaree a călătorului, EPEC este frecvent implicată în diareea sugarului, iar EHEC/STEC poate determina forme severe, cu sânge în scaun și complicații sistemice.

Salmonella produce frecvent gastroenterită cu diaree, febră și dureri abdominale, iar severitatea infecției poate crește atunci când microbiota protectoare a fost afectată, de exemplu după administrarea de antibiotice. Antibioticele pot reduce rezistența la colonizare, permițând multiplicarea mai rapidă a unor patogeni intestinali.

Clostridioides difficile este unul dintre cele mai importante exemple ale legăturii dintre antibiotic, disbioză și diaree. Atunci când flora intestinală normală este distrusă, C. difficile poate coloniza colonul și poate produce toxinele A și B, care afectează citoscheletul celulelor epiteliale, induc inflamație severă, diaree și, uneori, colită pseudomembranoasă.

Shigella invadează epiteliul colonic și poate determina diaree apoasă, mucoasă sau sangvinolentă, prin mecanisme toxigene și invazive. Vibrio cholerae, în schimb, produce toxine care stimulează secreția intestinală de ioni și apă, ducând la diaree apoasă severă și risc major de deshidratare.

Nu doar bacteriile contează. Fungii fac parte din microbiota intestinală, iar Candida albicans este una dintre cele mai frecvente specii fungice prezente în intestin. Relația dintre Candida și diaree este complexă și încă dezbătută, dar în anumite contexte, mai ales când există disbioză, imunosupresie sau inflamație intestinală, proliferarea fungică poate contribui la dezechilibru digestiv și la agravarea inflamației", explică dr. Ciurea Naomi, medic specialist gastroenterologie, pe pagina sa de Facebook.

Nu doar bacteriile dictează regulile

Impactul asupra digestiei depășește sfera bacteriană. Fungii, precum Candida albicans, fac parte din microbiota normală, însă, în condiții de disbioză sau imunosupresie, proliferarea lor agravează dezechilibrul digestiv. De asemenea, virusurile joacă un rol major, în special la copii. Rotavirusul, norovirusul sau astrovirusul infectează celulele epiteliale, reduc capacitatea de absorbție și stimulează activitatea sistemului nervos enteric.

Strategii pentru refacerea ecosistemului

Înțelegerea modernă a patologiei impune o schimbare de paradigmă. Medicul nu se întreabă doar ce microb a declanșat episodul, ci analizează ecosistemul intestinal în care a apărut infecția. În acest sens, intervențiile terapeutice se concentrează pe refacerea rezilienței.

"Un microbiom echilibrat poate limita colonizarea patogenilor, poate produce acizi grași cu lanț scurt, poate reduce pH-ul local, poate stimula producția de mucus, defensine și catelicidine și poate susține expresia proteinelor de joncțiune strânsă, esențiale pentru integritatea barierei intestinale.

Aici intervine rolul probioticelor, prebioticelor și, în situații selectate, al transplantului de microbiotă fecală.

Probioticele nu acționează toate la fel. Efectul lor depinde de tulpină, doză, indicație și context clinic. Unele tulpini de Lactobacillus, Bifidobacterium, Saccharomyces, Enterococcus sau Bacillus pot contribui la reducerea duratei sau severității unor episoade diareice, inclusiv în diareea asociată antibioticelor, infecțiile cu C. difficile sau anumite gastroenterite virale.

Mecanismele posibile includ competiția cu patogenii pentru nutrienți și situsuri de adeziune, producerea de substanțe antimicrobiene, modularea răspunsului imun, creșterea producției de mucus, susținerea barierei intestinale și producerea unor metaboliți cu efect protector.

Prebioticele, cum ar fi inulina, fructo-oligozaharidele sau anumite fibre fermentabile, pot susține bacteriile benefice și producția de acizi grași cu lanț scurt, contribuind la sănătatea barierei intestinale. Totuși, ele trebuie individualizate, pentru că la un pacient cu balonare severă, SIBO sau intestin foarte sensibil pot accentua simptomele dacă sunt introduse nepotrivit.

Transplantul de microbiotă fecală este o strategie prin care se încearcă refacerea unei microbiote funcționale, prin transferul florei de la un donator sănătos. Cea mai solidă indicație clinică rămâne infecția recurentă cu Clostridioides difficile, dar cercetarea se extinde și către boli inflamatorii intestinale, sindrom de intestin iritabil, boli metabolice și alte patologii. Totuși, nu este o intervenție banală și nu trebuie privită ca o soluție universală", a mai explicat dr. Naomi Ciurea.

Tratamentul corect depășește simplul obiectiv de a opri scaunele. Acesta necesită o analiză a cauzei, a istoricului de tratamente, a alimentației și a vulnerabilității pacientului.

"Mesajul esențial este acesta: diareea este un simptom, dar în spatele ei poate exista o rețea complexă de mecanisme.

• Poate fi vorba despre infecție.
• Poate fi vorba despre disbioză.
• Poate fi vorba despre afectarea barierei intestinale.
• Poate fi vorba despre inflamație.
• Poate fi vorba despre malabsorbție, acizi biliari, intoleranțe alimentare, boli inflamatorii sau efecte medicamentoase.

De aceea, tratamentul corect nu înseamnă doar "să oprim scaunele". Înseamnă să înțelegem cauza, contextul, microbiomul, istoricul de antibiotice, alimentația, inflamația și vulnerabilitatea individuală a pacientului.

Intestinul nu este un simplu tub digestiv.

Este un ecosistem viu, imunologic și metabolic activ.

Iar diareea este, uneori, felul în care acest ecosistem ne spune că și-a pierdut echilibrul", explică dr. Naomi Ciurea, medic specialist gastroenterolog, pe pagina sa de Facebook.