Umilința la care e supus un medic de familie. Poveste revoltătoare

Dr Mihaela Pop a povestit, pe pagina sa de Facebook, întâlnirea nefericită avută la cabinetul său medical cu aparținătorul unei paciente, în decursul căreia a fost umilită și amenințată.

„E mare cât ușa! Bolovănos. A fost milițian. Nu e înscris la mine, vine pentru o mamă de 90 de ani semiabandonată. Pe sală mai e o pacientă programată. În timp ce le măsor temperatura și le dezinfectez mâinile îi spun că nu e programat. Are un dosar în mână și-mi zice că „decât” vrea să vorbim ceva. Intră pacienta programată, urmează câteva cuvinte, consult, indicații, rețetă. Când iese pe sală era deja o altă pacientă programată. Îi spun domnului, care dădea să intre fără să aștepte să-l invit, că va trebui să aștepte să termin bolnavii programați, care au o oră de prezentare. Nu-i convine, dar mă întreabă la ce oră să revină. Ziua continuă calmă și caldă, blândă cu pacienți în vârstă (80+) dar veseli și bucuroși să stea de vorbă. Măștile le acoperă jumătate din fețele brăzdate de vreme și de vremuri. Doar ochii le scânteie și le zâmbesc atunci când fac câte o glumă.

Vine și domnul aparținător. Îmi spune că bătrâna zace-n pat din martie și că vor să-i angajeze un asistent personal și că i-au spus de la Primărie să aducă o hârtie de la ortoped și să-i dau eu bilet de trimitere. (are o fractura de șold veche, operată, dar fără recuperare). Îl programez peste două zile și ia foc! ACUMA!!!

Și începe să urle de se zguduie clădirea.

„- Nesimțito! Nimeni nu poate să te sufere în comună! Ești a dracu și proastă și-ți răstorn toate astea acuma în cap! Că meriți o bătaie de să nu te mai scoli de jos!”

Mi-e silă de tot, mi-e silă de mine și de toți anii mei pierduți pe drumurile Gratiei și de fiecare consultație pe care am acordat-o și de fiecare cuvânt pe care l-am adresat unui locuitor al acestei comune! Mi-e silă! Mi-e silă să pun mâna pe telefon și să sun Poliția. Mi-e silă de toate balele pe care le face când urlă și de stropii care-i sar peste tot, că masca i-a căzut pe bărbie! Mi-e silă! Și mi-e îngrozitor de milă de bătrâna aia care zace-n pat și sunt absolut convinsă că la fel urlă și la ea.

Îi spun să iasă afară și să aștepte biletul, inițial nu vrea și pare c-ar vrea să mă pocnească. Sunt incredibil de calmă. Strigă "-Înnebunesc aiiiici!!!!". Dar iese. Îi scriu biletul și consemnez că e eliberat la cerere pentru consult în vederea angajării unui asistent personal. Ies și i-l dau. Și îi spun și să caute alt medic de familie pentru mama dumnealui și e perfect de acord. Încui ușa cabinetului. Domnul, pe hol, începe iar să strige: „- Nenorocito! Ai avut noroc că n-am fost eu aici că nu mai stăteai tu în Gratia!"

„-Chiar așa, gândesc, mare noroc am avut! Muritoare de foame rămâneam!”

Mai stă vreo cinci minute pe hol, țipă și mă face troacă de porci, apoi iese, se urcă în mașină și mai stă vreun sfert de oră în fața cabinetului.

Eu încui și ușa de la intrare și m-apuc să curăț cu spirt și cu Klintensiv și cu clor fiecare centimetru pătrat din cabinet.

S-a întâmplat acum două ore și jumătate.

Acum am terminat de dezinfectat mobilier/suprafețe. Dar sufletul mi-e tare întinat! Și-aș vrea să-l spăl cu lacrimi, dar nu pot să plâng...

34 de ani de muncă, de navetă, de noroaie, de stat la cheremul șoferilor de pe rată, la voia lor de a face sau nu cursa; 34 de ani de luptă cu boala; 34 de ani de luptă cu sistemul; 34 de ani târâți în mocirlă de un fost „om al legii”.

Mâine o voi scoate pe bătrână din listă”, a scris dr Mihaela Pop.