Neuroinflamarea joacă un rol dublu: protector pe termen scurt, dar devastator pe termen lung dacă devine cronică, contribuind la bolile neurodegenerative.
Neuroinflamarea este o reacție inflamatorie la nivelul creierului sau măduvei spinării, declanșată de producerea de citokine, chemokine, specii reactive de oxigen (ROS) și mesageri secundari.
Aceasta afectează funcțiile imunitare, fiziologice, metabolice și psihologice ale creierului. Severitatea și rezultatul depind de factori precum declanșatorul inițial, durata și evoluția inflamației. Stresul contribuie la neuroinflamare prin creșterea producției de citokine proinflamatorii, care pot agrava afecțiuni precum depresia și anxietatea, afectând și mai mult funcția cerebrală.
Neuroinflamarea are un rol protector în apărarea creierului împotriva agenților nocivi și ajută la repararea țesuturilor, însă neuroinflamarea prelungită sau excesivă poate deveni problematică.
Factori precum mutațiile genetice, agregarea proteinelor, infecțiile, traumele și anumite medicamente pot declanșa o neuroinflamare susținută, împiedicând regenerarea și contribuind la apariția bolilor neurodegenerative.
Sistemul nervos central este compus din neuroni și celule gliale, celulele gliale jucând roluri esențiale în reglarea activității neuronale și a răspunsurilor imunitare înnăscute. Microglia și astrocitele pot prezenta fenotipuri neurotoxice sau neuroprotectoare în funcție de circumstanțe.
Neuroinflamarea poate fi cauzată de diverși factori, inclusiv infecții, inflamație sistemică, tulburări autoimune și factori legați de stilul de viață. Infecțiile, afecțiunile cronice și tulburările autoimune pot declanșa neuroinflamarea, în timp ce un regim alimentar deficitar poate perturba microbiota intestinală și modifica permeabilitatea barierei hematoencefalice.
Factorii stilului de viață precum obezitatea, sindromul metabolic și diabetul pot accelera metabolismul neuronal, ducând la stres oxidativ și inflamație. Stresul psihologic crește citokinele precum TNF-α și IL-1, contribuind la neuroinflamare și la afecțiuni precum depresia și anxietatea.
Privarea de somn a fost asociată cu creșterea neuroinflamării. Leziunile cerebrale și ale măduvei spinării pot duce, de asemenea, la neuroinflamare, caracterizată prin activarea glială, producerea de citokine și chemokine, infiltrarea celulelor imune și creșterea permeabilității barierei hematoencefalice.
Atât leziunile penetrante, cât și cele nepenetrante declanșează un răspuns inflamator acut, care este benefic pentru reparare, dar dăunător dacă este prelungit. Inflamația secundară și cronică după leziuni duce adesea la complicații pe termen lung.
Neuroinflamarea poate apărea fără o patologie subiacentă, subliniind necesitatea unei mai bune înțelegeri a mecanismelor sale pentru prevenire și tratament.
Foto: Freepik @soufianehamouch
Neuroinflamarea patologică este activarea celulelor gliale ale sistemului nervos central, cum ar fi microglia și astrocitele, care duce la eliberarea de citokine, chemokine și infiltrarea celulelor imune.
Aceasta poate duce la deteriorarea țesuturilor, ischemie și moartea celulelor, adesea exacerbate de infecții, leziuni sau afecțiuni autoimune. În boli precum scleroza multiplă și boala Alzheimer, inflamația cronică poate duce la distrugerea țesuturilor, demielinizare, pierdere axonală și declin cognitiv.
Microglia proinflamatorie este identificată din ce în ce mai mult ca un factor-cheie în deteriorarea neuronală. Deși inițial protectoare, activarea cronică și excesivă în scleroza multiplă și Alzheimer poate duce la leziuni neurologice semnificative și handicap.
Interacțiunea dintre sistemul nervos și cel imunitar amplifică durerea, determinând modificări neuroplastice și contribuind la durerea cronică, la impactul emoțional și cognitiv.
Neuroinflamarea este o afecțiune caracterizată prin inflamație la nivelul creierului, declanșată de diverși factori, precum leziuni, infecții, îmbătrânire, boli neurodegenerative și tulburări psihiatrice.
Leziunile, cum ar fi traumatismele craniene, leziunile măduvei spinării și infecțiile, pot declanșa un răspuns inflamator, ducând la moartea celulelor, fragmentarea ADN-ului și compromiterea funcției barierei hemato-encefalice.
Infecțiile pot provoca encefalită sau meningită, fiecare cu o cale diferită care duce la neuroinflamare.
Creierele îmbătrânite prezintă niveluri crescute cronice de citokine proinflamatorii și citokine antiinflamatorii reduse, indicând o legătură între vârstă și neuroinflamare.
Bolile neurodegenerative, precum Alzheimer, Parkinson și scleroza multiplă, sunt strâns legate de neuroinflamare, aceasta contribuind semnificativ la procesele de neurodegradare observate în aceste afecțiuni. Bolile psihiatrice, cum ar fi schizofrenia, autismul și depresia, au fost, de asemenea, legate de inflamația creierului.
Pentru a reduce neuroinflamarea în boala Parkinson, este necesară o abordare personalizată care implică medicamente, modificări ale stilului de viață și terapii naturale care vizează inflamația. Vizarea fenotipurilor microgliei poate oferi opțiuni terapeutice promițătoare.
Pentru boala Alzheimer, abordarea neuroinflamării în stadiul preclinic, înainte de pierderea neuronală semnificativă, este eficientă. Studiile clinice care vizează TNF-α, TREM2 și CD33 au dat rezultate promițătoare, dar rezultatele sunt încă dezbătute.
Sunt necesare investigații longitudinale cu caracterizări clinice precise și bazate pe biomarker pentru a identifica ținte și tratamente antiinflamatorii eficiente. Studiile clinice viitoare ar trebui să se concentreze pe conductele de co-dezvoltare a medicamentelor și pe biomarkerii multimodali.
Progresele în tehnologia de fabricare a nanoparticulelor ar putea conduce la noi instrumente teranostice pentru administrarea controlată și direcționată a medicamentelor în regiunile neuroinflamatorii.
Acest obicei zilnic, imposibil de evitat, este un factor declanșator pentru AVC, iar cele mai expuse sunt femeile.
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
Un test de sânge simplu ar putea prezice demența cu ani înainte de apariția simptomelor. Are o precizie de 90%.
Ce se întâmplă în creier când îți amintești de ceva. Detaliul major pe care nu ți l-a spus nimeni.
Această boală îți fură 13 ani de viață. După diagnostic, speranța de viață scade considerabil.
Un semnal neobișnuit care ar putea indica o tumoră cerebrală. Testul simplu al bătăilor din palme.
Amețelile frecvente ar putea fi un simptom al sindromului PoTS, asociat cu long-COVID.
Riscul uriaș cu care se confruntă cardiacii. Boala fără vindecare pe care o pot dezvola.
Creierul este afectat după pensionare. Ce trebuie să faci pentru a-ți păstra funcția cognitivă.
Acest test simplu depistează demența cu mult timp înainte ca primele simptome să fie evidente.
Consumul de ceai este asociat cu demența. Există un ingredient nociv care îți devastează creierul iremediabil.
Semnul simplu care indică revenirea din comă. Ce se întâmplă în creierul pacienților. Care este semnalul cheie.
Medicamentul care este prescris frecvent persoanelor cu demență afectează mai rău creierul și accelerează declinul cognitiv.
Acești 10 factori cresc riscul de AVC și contribuie la gravitatea acestuia.
