Sistemul limbic și rolul său în reglarea emoțională. Impactul tulburărilor sistemului limbic asupra sănătății mintale

Sistemul limbic, situat sub partea exterioară și încrețită a creierului și deasupra trunchiului cerebral, reglează funcțiile emoționale, sociale, de învățare, motivație și memorie. Deteriorarea acestui sistem poate afecta aceste funcții și poate contribui la afecțiuni precum epilepsia, demența și schizofrenia.

Sistemul limbic este o rețea de structuri cerebrale interconectate situate în lobul temporal, lângă tâmple și deasupra urechilor. Acesta ajută la reglarea procesării emoționale, a procesării sociale, a învățării, a motivației și a memoriei spațiale.

Anterior, cercetătorii credeau că sistemul limbic era singurul responsabil de reglarea emoțională, însă experții cred acum că este doar una dintre părțile responsabile de acest lucru. Sistemul este situat în partea laterală a talamusului și sub cortexul cerebral, deasupra trunchiului cerebral, care leagă creierul de măduva spinării.

Anatomia sistemului limbic

Sistemul limbic cuprinde mai multe părți, inclusiv hipocampul, un centru de memorie care consolidează informațiile și formează memoria pe termen scurt, pe termen lung și memoria spațială.

Acesta ajută la învățare și la navigarea în mediu, controlând în același timp funcțiile motorii autonome, precum digestia și respirația. Girusul cingular este responsabil de emoții, memorie și învățare, legând rezultatele de comportament și prezicând rezultatele adverse. Acesta poate controla, de asemenea, funcțiile motorii autonome.

Amigdala, situată lângă hipocampus, procesează emoții precum furia, fericirea, anxietatea și frica, interpretând experiențele și creând amintiri. De asemenea, ajută la învățarea de a evita stimulii înfricoșători și contribuie la răspunsul „luptă sau fugi”. Amigdala are legături și cu sistemul olfactiv.

Hipotalamusul menține homeostazia prin controlul diferitelor funcții cerebrale și prin răspunsul la stimuli. Acesta conectează părțile emoționale la regiunile cognitive, creând o interfață între părțile emoționale și cele cognitive.

Ganglionii bazali reglează mișcările involuntare, contribuind la comportamentele emoționale și la gândire. Părțile sale din regiunea limbrică influențează sistemul de recompensă al creierului și contribuie la întărire, ceea ce poate juca un rol în formarea obiceiurilor.

Citește și: Antrenamentele în aer liber pe timp de caniculă. Cum îți protejezi sănătatea de riscurile asociate temperaturilor ridicate

Foto: Freepik

Deteriorarea sistemului limbic

Afectarea sistemului limbic poate avea diverse efecte, inclusiv perturbarea memoriei și a învățării, provocarea simptomelor demenței și înrăutățirea abilităților de gândire în cazul bolii Parkinson.

Deteriorarea girusului cingulat poate duce la emoții inadecvate, tulburări de învățare și percepția durerii.

Deteriorarea amigdalei poate afecta condiționarea fricii și reglarea emoțiilor.

Deteriorarea hifalamusului poate provoca o funcționare atipică, care poate duce la afecțiuni psihice precum depresia și anxietatea.

Deteriorarea ganglionilor bazali poate duce la tremurături, posturi atipice și mișcări involuntare, care pot fi legate și de boala Parkinson.

Vezi și: Vederea încețoșată: cauze, soluții naturale și când să consulți un specialist. Când poate indica un accident vascular cerebral

Tulburările sistemului limbic

Tulburările sistemului limbic pot duce la diverse afecțiuni, inclusiv epilepsie, encefalită, sindromul Kluver-Bucy, boala Alzheimer și demență.

Epilepsia, o epilepsie focală la adulți, este cel mai frecvent cauzată de afectarea hipocampului.

Encefalita limbotică este o inflamație a creierului cauzată de reacțiile canceroase, provocând pierderi bruște de memorie, mișcări involuntare și simptome asemănătoare demenței.

Sindromul Kluver-Bucy, o tulburare care rezultă din leziuni ale amigdalei, poate fi cauzat de infecții sau traumatisme ale creierului.

Boala Alzheimer se manifestă prin agnosie vizuală, hipersexualitate, impasibilitate, exces alimentar și pica.

Un studiu din 2020 a constatat că o pierdere a conexiunilor dintre diferite regiuni ale creierului avea un risc mai mare de declin cognitiv și demență, în special în cazul celor cu o pierdere a conectivității în regiunea limbrică. Aceste afecțiuni pot fi influențate de diverși factori, inclusiv infecții, traume și boala Alzheimer.

Sistemul limbic și neurodivergența

Neurodivergența la copiii cu ADHD poate fi influențată de diferențele din sistemul limbic. De exemplu, copiii cu ADHD au un hipocampus mărit pentru a compensa dificultățile în perceperea timpului. Perturbările conexiunii amigdală-octopus în cazul ADHD pot contribui la impulsivitate.

Modificările structurilor limbice care afectează cogniția, reglarea dispoziției și procesarea socială pot influența, de asemenea, autismul, afectând modul în care indivizii gândesc și relaționează cu ceilalți.

Sistemul limbic și sănătatea mintală

Sistemul limbic, o parte a creierului, poate fi afectat de afecțiuni mintale precum schizofrenia, tulburările de dispoziție și sindromul Korsakoff.

Schizofrenia poate avea un volum mai mic al sistemului limbic, în timp ce tulburările de dispoziție precum tulburarea bipolară pot fi legate de o activitate redusă.

Sindromul Korsakoff, o tulburare de memorie legată de consumul abuziv de alcool, poate fi cauzat de leziuni ale hipotalamusului. Cu toate acestea, creierul este un organ schimbător, iar psihoterapia poate restructura părți ale creierului.

Terapia cognitiv-comportamentală poate reduce activitatea sistemului limbic în cazul fobiilor, în timp ce terapia de ameliorare cognitivă poate îmbunătăți cogniția socială și emoțională în schizofrenie.