Terapie prin tango pentru Parkinson. Pași simpli care aduc echilibru și bucurie

Boala Parkinson afectează mobilitatea, echilibrul și starea de spirit a pacienților, dar un tratament inovator din Buenos Aires demonstrează că dansul poate fi o soluție eficientă. Atelierele de tango, organizate de spitalul Ramos Mejia, ajută pacienții să-și recâștige coordonarea, să-și reducă rigiditatea și să-și îmbunătățească starea emoțională, combinând mișcarea cu muzica și interacțiunea socială.

Tango și boala Parkinson, dansul care ajută pacienții să-și recâștige mobilitatea

Terapia prin tango: un tratament inovator în Buenos Aires

Când sunetul tangoului răsună în sala spitalului Ramos Mejia din Buenos Aires, pacienții cu boala Parkinson descoperă o modalitate unică de a-și recăpăta mobilitatea și starea de bine. Lidia Beltran, diagnosticată recent, exorcizează simptomele bolii prin mișcări fluide și grațioase, alături de alți participanți și terapeuți de dans.

De peste 15 ani, aproximativ 200 de pacienți au participat la aceste ateliere de tango, concepute pentru a evalua impactul dansului asupra evoluției bolii Parkinson și pentru a oferi strategii practice de îmbunătățire a vieții cotidiene, explică echipa de neurologi care coordonează terapia.

Tangoul, un instrument pentru mobilitate și echilibru

"Una dintre principalele probleme ale bolii Parkinson este tulburarea mersului. Tangoul, ca dans bazat pe mers, ajută pacienții să-și coordoneze pașii și să dezvolte strategii pentru deplasarea pe ringul de dans", explică neurologul Nelida Garretto, unul dintre promotorii proiectului, potrivit Agerpres.

Rezultatele sunt încurajatoare. Pacienții descoperă tehnici pentru a depăși blocajele motorii, care "îngheață" mersul. Tomoko Arakaki, specialist în neurologie, povestește că unele paciente folosesc figura clasică "optul" din tango pentru a ieși din impas.

Tangoul contribuie la construirea unei "piste senzoriale" ce stimulează mersul.

"Tratamentul farmacologic rămâne necesar, dar tangoul completează reabilitarea motorie. Muzica și mișcarea ajută pacienții să gestioneze situații complexe", adaugă Arakaki.

Bucurie și socializare prin dans

Lidia Beltran, în vârstă de 66 de ani, nu dansase niciodată tango înainte de diagnostic. Astăzi, participarea la aceste ateliere îi îmbunătățește echilibrul, starea de spirit și îi reduce izolarea socială.

"Dacă este vorba despre a frâna progresia bolii, trebuie să dansez cu viața", spune ea.

Sesiunile sunt gândite astfel încât fiecare pacient să danseze cu o persoană sănătoasă, ghidat de "terapeuți de dans" precum Manuco Firmani, renumit dansator de tango. Participanții descoperă că tangoul poate fi un stimulent și pentru memoria afectivă, trezind amintiri din tinerețe, cum este cazul Emilianei, profesoară pensionară în vârstă de 86 de ani.

Beneficii cognitive și motorii

Neurologul Sergio Rodriguez explică că, anual, se observă îmbunătățiri la nivel cognitiv, motor, al mersului și al echilibrului. Secretul tangoului constă în coordonarea pașilor, urmărirea ritmului și interpretarea semnalelor partenerului, ceea ce stimulează capacitatea de a rezolva mai multe sarcini simultan – o provocare frecventă pentru pacienții cu Parkinson.

Dansul ca experiență terapeutică

La finalul fiecărei sesiuni, participanții aplaudă și simt satisfacția reușitei. Dansatoarea terapeută Laura Segade subliniază că, dincolo de tratament, tangoul oferă bucurie și independență emoțională.

"La urma urmei, dansul contează și nimeni nu le poate lua această experiență", concluzionează ea.