Câinii pot mirosi boala Parkinson cu o precizie de până la 98%

Câinii pot detecta boala Parkinson cu o acuratețe uimitoare. Un nou studiu din Marea Britanie arată că doi câini antrenați au identificat boala cu o sensibilitate de până la 80% și o specificitate de 98%

Un miros care poate salva vieți

Doi câini special antrenați au demonstrat că pot detecta boala Parkinson doar mirosind mostre de piele, atingând rate de acuratețe comparabile cu testele medicale scumpe. Într-un studiu riguros, patrupezii au reușit să identifice corect boala la 70% și respectiv 80% dintre pacienți, respingând în același timp cu peste 90% acuratețe mostrele provenite de la persoane sănătoase.

Este o descoperire care ar putea revoluționa modul în care medicii detectează această afecțiune neurologică, care nu are în prezent un test definitiv de diagnostic.

Cum funcționează mirosul câinilor

Diagnosticul pentru Parkinson este, de regulă, stabilit târziu, atunci când simptome precum tremurul sau rigiditatea musculară sunt deja evidente - uneori, la ani după ce creierul a început să fie afectat.

Testele actuale sunt fie invazive, fie costisitoare, fie inexacte. Însă câinii au un avantaj biologic: un simț olfactiv de până la 10.000 de ori mai sensibil decât al oamenilor.

Aceștia pot detecta modificări moleculare invizibile pentru simțurile noastre. Pacienții cu Parkinson produc un tip diferit de sebum (ulei natural al pielii), iar acest sebum are o "semnătură olfactivă" unică, pe care câinii o pot recunoaște cu antrenament specializat.

Un an de antrenament intensiv

Cercetătorii de la universitățile Bristol și Manchester, împreună cu organizația Medical Detection Dogs din Marea Britanie, au pornit cu zece câini-candidat. După o selecție riguroasă, doar cinci au arătat potențial. Trei dintre aceștia au abandonat pe parcurs, dar doi - un Golden Retriever de doi ani și un metis Labrador-Golden Retriever de trei ani - au demonstrat abilități remarcabile.

Timp de 38 până la 53 de săptămâni, acești câini au învățat să distingă între 205 mostre de piele prelevate de pe spatele unor persoane cu și fără Parkinson. Câinii erau recompensați pentru identificările corecte, dar nu primeau reacții pentru mostrele sănătoase, învățând astfel să semnaleze doar mirosul asociat bolii.

Citește și

Tratamentul pacienților cu Parkinson, adaptat

Teste în orb: rezultate impresionante

Proba de foc a venit odată cu testele "dublu-orb" pe 100 de mostre noi - nici cercetătorii, nici dresorii nu știau care erau de la pacienți. Astfel, orice influență umană inconștientă a fost eliminată.

Primul câine a identificat corect 28 din cele 40 de mostre de Parkinson (sensibilitate de 70%) și a respins corect 54 din 60 de mostre sănătoase (specificitate de 90%). Al doilea a avut o sensibilitate de 80% și o specificitate impresionantă de 98%.

"Aceste rate de acuratețe sunt superioare multor metode actuale de detecție medicală", au notat autorii studiului publicat în Journal of Parkinson’s Disease.

Prin comparație, câinii antrenați pentru detectarea cancerului de vezică urinară au avut o acuratețe de doar 41% în studii anterioare.

Ce anume miros câinii?

Parkinson afectează mai mult decât mișcarea - influențează și modul în care corpul produce sebum. Mulți pacienți dezvoltă dermatită seboreică, o afecțiune care determină o secreție excesivă de uleiuri cutanate, cu o compoziție chimică diferită de cea a persoanelor sănătoase.

Aceste modificări generează compuși organici volatili - molecule odorante pe care câinii le pot detecta. Diferențele sunt invizibile pentru oameni, dar olfactivele canine sunt capabile să le perceapă la nivel celular.

Observația se bazează și pe un caz celebru: Joy Milne, o femeie din Scoția cu hiper-olfacție, care a simțit o schimbare în mirosul soțului său cu ani înainte ca acesta să fie diagnosticat cu Parkinson.

Citește și

Probleme cu auzul? Simptomul banal al bolii Parkinson. Apare cu mulți ani înainte de apariția bolii

Câini sau dispozitive electronice?

Deși câinii nu vor înlocui neurologii, ei pot deveni instrumente valoroase de screening, mai ales în regiunile cu acces redus la specialiști. Detectarea precoce ar putea permite inițierea mai timpurie a tratamentului și încetinirea progresiei bolii.

"Obiectivul pe termen lung este dezvoltarea de senzori electronici care să imite nasul câinilor", afirmă cercetătorii.

Aceste "naso-electronice" ar putea oferi testări rapide, neinvazive și mai ușor de utilizat în practică, fără costurile sau timpul necesar pentru antrenarea unui câine.

Provocările metodei

Formarea câinilor detectivi necesită aproape un an de muncă intensivă pentru fiecare exemplar, iar doar o mică parte dintre candidați sunt potriviți pentru această muncă. De asemenea, studiul nu a reușit să identifice de ce unele mostre erau mai ușor de recunoscut decât altele.

Cu toate acestea, cercetătorii consideră că descoperirea reprezintă un pas major în direcția unui diagnostic mai precoce și mai precis.

"Câinii noștri ar putea deveni aliați neobișnuiți, dar extrem de utili, în detectarea uneia dintre cele mai dificile boli neurologice ale vremurilor noastre", concluzionează echipa de cercetare.

Cercetarea este încă în fază incipientă și nu trebuie considerată un substitut pentru consultul medical. Pentru diagnostic sau tratament al bolii Parkinson sau al altor afecțiuni, adresați-vă specialiștilor.