Lucrul imposibil de evitat care duce la formarea tumorilor

Un studiu amplu desfășurat pe parcursul a 21 de ani a descoperit o posibilă legătură între expunerea la poluarea aerului și riscul crescut de dezvoltare a meningiomului, o tumoră cerebrală de regulă benignă, arată o cercetare publicată în Neurology Clinical Practice, revista Academiei Americane de Neurologie.

Ce este meningiomul și cum poate fi influențat de poluare

Meningiomul apare de obicei în straturile protectoare care înconjoară creierul și măduva spinării. Deși studiul evidențiază o corelație între poluarea aerului și această formă de tumoră, nu stabilește însă o relație de cauzalitate.

“Mai multe forme de poluare au fost asociate cu efecte negative asupra sănătății, iar particulele ultrafine sunt suficient de mici încât să pătrundă prin bariera hemato-encefalică, putând afecta direct țesutul cerebral.

Rezultatele noastre indică faptul că expunerea prelungită la poluanți proveniți mai ales din traficul rutier și alte surse poate contribui la apariția meningiomului, întărind dovezile că poluarea afectează nu doar inima și plămânii, ci și creierul” explică autoarea studiului, dr. Ulla Hvidtfeldt, de la Institutul Danez de Cancer din Copenhaga.

Metodologia studiului: monitorizarea expunerii și cazurilor

Cercetarea a urmărit aproape 4 milioane de adulți din Danemarca, cu o vârstă medie de 35 de ani, pe o perioadă de 21 de ani. În acest interval, 16.596 persoane au fost diagnosticate cu tumori ale sistemului nervos central, dintre care 4.645 cu meningiom.

Pentru a estima expunerea pe termen lung la poluare, cercetătorii au folosit istoricul adreselor de domiciliu și modele avansate de monitorizare a calității aerului.

Legătura dintre nivelul poluării și riscul de meningiom

S-a analizat expunerea medie pe 10 ani la mai mulți poluanți: particule ultrafine (mai mici de 0,1 micrometri), particule fine PM2.5 (mai mici de 2,5 micrometri), dioxid de azot (NO₂) și carbon elemental (un indicator al emisiilor diesel).

Participanții au fost împărțiți în trei grupuri, de la cel cu expunere scăzută la cel cu expunere ridicată, pentru a compara riscurile de sănătate.

De exemplu, pentru particulele ultrafine, nivelul mediu în grupul cu expunere cea mai mică era de 11.041 particule/cm³, iar în grupul cu expunere cea mai mare, 21.715 particule/cm³. În aceste grupuri, 0,06% dintre persoane au dezvoltat meningiom în primul grup, comparativ cu 0,20% în grupul cu expunerea ridicată.

După ajustarea pentru vârstă, sex, nivel de educație și statut socio-economic al cartierului, s-au observat următoarele creșteri ale riscului:

• Un risc crescut cu 10% pentru fiecare supliment de 5.747 particule ultrafine/cm³;
• O creștere cu 21% a riscului pentru fiecare 4,0 micrograme/m³ în cazul particulelor PM2.5;
• Un risc mai mare cu 12% pentru fiecare creștere de 8,3 micrograme/m³ de dioxid de azot;
• O creștere de 3% a riscului la fiecare 0,4 micrograme/m³ de carbon elemental.

Limitele și concluziile studiului

Nu s-au găsit legături puternice între acești poluanți și tumori cerebrale mai agresive, precum gliomurile.

“Deși cercetarea privind efectele particulelor ultrafine este încă în stadii incipiente, aceste rezultate indică o posibilă legătură între expunerea la particulele ultrafine din traficul rutier și dezvoltarea meningiomului.

Este nevoie de studii suplimentare pentru confirmarea acestor rezultate, însă dacă reducerea poluării aerului ar putea diminua riscul apariției tumorilor cerebrale, acest lucru ar reprezenta un beneficiu important pentru sănătatea publică”, a concluzionat dr. Hvidtfeldt.

Un punct slab al studiului este că expunerea la poluare a fost estimată în funcție de calitatea aerului exterior în zona domiciliului, fără a lua în calcul sursele personale de expunere, cum ar fi mediul de la locul de muncă sau timpul petrecut în interior.