De ce ni se strică vederea. Cum poți avea grijă să nu mai porți ochelari de vedere

Mulți dintre noi credem că, odată cu înaintarea în vârstă, vederea noastră este sortită să se deterioreze. Cu opțiunile de tratament de astăzi, nu există niciun motiv intrinsec pentru ca vederea noastră să se deterioreze odată cu timpul. Teoretic, ar trebui să putem să ne păstrăm nealterată capacitatea de a percepe, procesa și experimenta senzațiile vizuale.

Vezi și: Astenia de toamnă: simptome și cauze. Cum ne impactează toamna sănătatea mintală și fizică

Dar există un element de adevăr în ideea că odată cu timpul ni se poate afecta vederea. Vestea bună este că identificarea și tratamentul acestor procese pot duce adesea la păstrarea sau restabilirea unei vederi excelente pe tot parcursul vieții.

Chiar dacă ar putea fi considerat un clișeu, este încă util să comparăm ochiul cu o cameră video. Astfel, pe măsură ce lumina intră în ochi - sau în camera video - aceasta trece prin patru structuri principale. Prin înțelegerea acestei anatomii oculare de bază putem începe să înțelegem modurile în care semnalul luminos poate fi degradat sau distorsionat, ducând la o vedere proastă.

Punctul de intrare pentru lumină este corneea, țesutul transparent în fața ochiului, care funcționează ca fereastra prin care lumina trebuie să treacă pe drumul său spre formarea unei percepții vizuale. Apoi, semnalul luminos întâlnește cristalinul, care îl focalizează fin pe a treia structură a ochiului: retina. Retina este analogă cu filmul din spatele camerei. Pe retină, lumina este convertită într-un semnal neural, care este, în cele din urmă, interpretat de creier ca imagine. În cele din urmă, nervul optic, care transportă aceste semnale către creier, funcționează ca un cablu care leagă camera video de ecranul televizorului. Deteriorarea vederii odată cu vârsta este invariabil rezultatul unei probleme cu una dintre aceste patru structuri, conform Scientific American.

Cu vârsta, această suprafață netedă poate fi deteriorată de afecțiuni, precum blefarita, o inflamație a pleoapelor. Dacă inflamația este suficient de severă, celulele care produc lacrimi pot fi deteriorate, cu un impact asupra lacrimilor care acoperă corneea. În această situație, o persoană poate experimenta simptome, precum senzația de "film" peste ochi, care este de obicei trecătoare și se ameliorează prin clipit. Pot apărea și simptome mai grave, cum ar fi vederea neclară, care se datorează evaporării lacrimilor și uscării suprafeței corneene. Această condiție poate deveni cronică și este cunoscută sub numele de ochi uscat. Opțiunile de tratament pentru blefarită și ochi uscați depind de cauza inflamației pleoapelor, dar pot include comprese calde, lacrimi artificiale, antibiotice orale și chiar agenți imunosupresori topici pentru a reduce răspunsul inflamator care duce la degradarea lacrimilor.

Cristalinul este, de asemenea, supus procesului de îmbătrânire, iar condițiile rezultate - cataracta și presbiopia - vor afecta în cele din urmă aproape pe toată lumea. La naștere, lentilele noastre sunt cristaline, ceea ce înseamnă că imaginea intră în ochi fără a fi degradată de vreo opacitate. De asemenea, sunt foarte pliabile, ceea ce înseamnă că lentila își poate schimba forma pentru a ajuta la focalizarea imaginilor care sunt foarte departe, dar și foarte aproape. Din păcate, odată cu înaintarea în vârstă, două lucruri se întâmplă cu lentila: începe să se înnoreze și devine mai puțin pliabilă. Înnorarea lentilei - sau cataracta - forțează o imagine să treacă printr-un mediu distorsionat, rezultând o vedere diminuată. Similar, atunci când lentila își pierde pliabilitatea, își pierde și capacitatea de a se focaliza pe o gamă largă de distanțe. O lentilă rigidizată devine mai fixată pe obiectele îndepărtate și nu poate să se focalizeze la fel de bine pe obiectele apropiate sau vice versa. Această rigidizare are loc adesea în mijlocul vieții, când oamenii observă nevoia de a ține ziarul mai departe pentru a putea citi textul.

Există tratamente. O lentilă care a dezvoltat o cataractă poate fi îndepărtată chirurgical și înlocuită cu una artificială. Lentila implantată este clară și permite imaginii să treacă prin ochi fără a fi degradată. În ceea ce privește presbiopia, soluția este chiar mai simplă - ochelari pentru citit sau bifocali.

În cele din urmă, retina și nervul optic lucrează împreună și deteriorarea uneia dintre ele poate duce la condiții serioase, chiar la orbire. Retina este un țesut extrem de complex care transformă imaginea luminii care intră în ochi într-un semnal neural. Acest semnal este apoi transmis către creier prin extensiile celulelor ganglionare. Aceste extensii ale celulelor formează nervul optic astfel încât, într-un sens, nervul optic este o extensie a retinei. Numeroase studii au arătat că, în absența bolii, nu există o deteriorare semnificativă legată de vârstă a capacității vizuale a retinei sau nervului optic. Din păcate, bolile legate de vârstă ale retinei și nervului optic nu sunt deloc rare. Degenerescența maculară (pierderea funcției centrale a retinei) și glaucomul (deteriorarea nervului optic din cauza creșterii presiunii intraoculare) conduc lista. Depistarea timpurie a acestor boli poate preveni sau minimiza pierderea vederii, mai ales pe măsură ce terapiile noi și îmbunătățite devin disponibile.

Vezi și: De ce sughiți. Când să consulți medicul, dacă sughițul se prelungește și cum să îl previi

Pe măsură ce populația noastră îmbătrânește, societatea nu este sortită să aibă milioane de oameni cu ochi „întunecați”. Mai degrabă, cu îngrijire oftalmică proactivă adecvată și accentul pus pe dezvoltarea de noi terapii pentru bolile care pot duce la orbire, putem continua să facem ca „vederea excelentă” să rămână o realitate pentru cei trecuți de prima tinerețe. Să ne bucurăm de frumusețea lumii înconjurătoare și să ne protejăm vederea pentru a ne bucura de ea pe termen lung.