Cancer de prostată. Cum ajunge să facă metastază la oase

Cancerul de prostată devine adesea letal, deoarece se extinde asupra oaselor. Procesul ar putea fi inversat prin radiația orientată pe os sau potențialele terapii noi, potrivit medicalxpress.com.

Într-un studiu publicat online marț în revista PLOS ONE, cercetătorii Duke Cancer Institute descriu modul în care celulele cancerului de prostată dezvoltă capacitatea de a imita celulele care formează oase numite osteoblaste, permițându-li-se să se prolifereze în micromediul osos.

Atacarea acestor celule cu radium-233, un izotop radioactiv care vizează selectiv celulele în aceste metastaze osoase, s-a dovedit a prelungi viața pacienților. Dar este nevoie de o mai bună înțelegere a modului în care funcționează radiația în os.

Noi posibile terapii

Cartografierea acestui proces de imitare ar putea conduce la o utilizare mai eficientă a radium-233 și la dezvoltarea de noi terapii pentru tratarea sau prevenirea răspândirii cancerului de prostată la nivelul osului.

Având în vedere că majoritatea bărbaților care mor de cancer de prostată au metastaze osoase, această lucrare este esențiala pentru a ajuta la înțelegerea acestui proces, a spus autorul principal dr. Andrew Armstrong, director de cercetare la Institutul de Cancer Duke Center pentru cancerul de prostată și urologic.

Armstrong și colegii săi au înscris un mic grup de studiu de 20 de bărbați cu cancer osos metastatic simptomatic de prostată. Atunci când au analizat celulele tumorale circulante de la participanții la studiu, au descoperit că enzimele care formează masă osoasă par a fi exprimate în mod obisnuit și că modificările genetice în căile de formare osoasă au fost, de asemenea, comune în aceste celule de cancer de prostată.

Ei au validat aceste noi descoperiri genetice într-un studiu separat multicentric, care implică un grup mai mare de peste 40 de bărbați cu cancer de prostată și metastaze osoase.

După tratamentul cu radium-223, cercetătorii au descoperit că izotopul radioactiv a fost concentrat în metastaze osoase, dar celulele tumorale încă circulă și că cancerul a progresat în termen de șase luni de la tratament. Cercetătorii au descoperit o serie de modificari genetice complexe în aceste celule tumorale, care probabil le-a permis să persiste și să dezvolte rezistența la radiații în timp.

„Osteomimicria poate contribui în parte la modul în care cancerul de prostată se răspândește la nivelul oaselor, dar și la absorbția de radium-223 în cadrul metastazelor osoase și, poate, astfel să sporească beneficiul terapeutic al acestei radioterapii orientate pe os", a spus Armstrong. El a spus prin cartografiere, această cale letală a metastazei osoase a cancerului de prostată, studiul indică obiective noi și, prin urmare, domenii critice de cercetare în proiectarea unor terapii mai bune de țintire a tumorii.