Potrivit purtătorului de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa, Oana Manoilă, afecţiunile celor din centrul de recuperare, pornirile violente, de automutilare, s-au diminuat mult mai ales datorită îngrijirii şi dragostei de care au parte, aceştia învăţând, uşor, uşor, să se adapteze societăţii, notează Agerpres.
"Aici (CRRN 'Sf. Luca' n.r.) trăiesc 50 de suflete cu vârste între 20 şi 45 de ani cărora medicii nu le-au dat şanse să ajungă nici măcar până la vârsta de 10 ani din cauza afecţiunilor extrem de grave pe care le au, dar care au reuşit, datorită modului în care sunt îngrijite şi tratate. 'Copiii noştri', căci aşa îi considerăm, au fost diagnosticaţi cu retard psihic sever combinat cu autism grav, deficienţe fizice ori epilepsie, agresivitate sau automutilare, combinate şi cu boli transmisibile precum Hepatita B sau C. (...) Afecţiunile lor, pornirile violente, de automutilare, s-au diminuat mult mai ales datorită îngrijirii şi dragostei de care au parte. Uşor, uşor, au învăţat să se adapteze societăţii. Acum, ies la plimbare, merg în excursii, se hrănesc şi se îmbracă singuri, îşi exteriorizează emoţiile şi sentimentele chiar dacă mulţi dintre ei sunt nonverbali, la nivelul dezvoltării mentale fiind egali cu copiii de 1, 2 sau 3 ani", a informat, marţi, reprezentanta DGASPC Constanţa.
Conform acesteia, suferinţele celor 50 de bolnavi sunt alinate de "o mână de oameni" - un şef de centru, cinci asistente medicale, un psiholog, un psihopedagog, un medic generalist şi trei balneo-fizioterapeuţi, câteva infirmiere şi bucătărese.
Doar doi dintre beneficiarii CRRN "Sfântul Luca" mai sunt vizitaţi de familie, printre care Iuliana, în vârstă de 28 de ani, diagnosticată cu retard psihic sever, fiind la nivelul unui copil de 1 an.
"Iuliana este un caz aparte. De ce? Pentru că mama ei nu a vrut niciodată să se despartă de ea dar, într-un final, a înţeles că fiica ei are nevoie de mult mai multă îngrijire decât putea ea să îi acorde. Crizele de agresivitate şi automutilare erau imposibil de controlat acasă. Tratamentul de recuperare era peste puterile familiei care mai avea doi copii de întreţinut. Avea 6 ani când a ajuns într-un serviciu social, apoi a fost la Năvodari iar, în urmă cu aproximativ 3 ani, când centrul s-a mutat la Negru Vodă, a fost şi ea transferată aici. Mama şi o soră însă nu au renunţat la Iuliana şi o vizitează de câte ori au posibilitatea", a menţionat Manoilă.
Potrivit psihologului centrului, Lidia Iacov, tânăra are stereotipia de a se lovi peste umeri, faţă şi se muşcă de mâini, fiind autoagresivă, fără însă să îşi manifeste agresivitatea faţă de ceilalţi beneficiari ai centrului, cu aceştia devenind chiar foarte afectivă.
"De câte ori vine în vizită, mama Iulianei vine şi la mine la consiliere. Plânge mereu, regretă că nu îşi poate lua fata acasă şi are foarte multe probleme pentru că lumea o judecă deoarece şi-a abandonat copilul, însă Iuliana nu este un copil abandonat. Când a venit ultima oară la centru, mama ei era foarte mulţumită de progresele fetei şi a spus că se bucură foarte mult pentru că a văzut-o mult mai deschisă, mai liniştită, mai fericită", a declarat psihologul CRRN "Sf. Luca"
