Tulburările depresive sunt frecvent întâlnite în cazul pacienților diagnosticați cu afecțiuni oncologice, dar din cauza suprapunerii simptomatologiei afective peste semnele somatice ale bolii de bază, precum şi din cauza interferențelor clinice realizate de efectele adverse ale chimioterapiei şi radioterapiei, deseori patologia afectivă este ignorată, arată col dr Octavian Vasiliu, medic primar psihiatru, psiholog clinician specialist, psihoterapeut specialist, la Secția Clinică Psihiatrie, de la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr.Carol Davila” din București.
Poate să apară din mai multe motive
„Necesitatea detectării precoce a depresiei la această categorie vulnerabilă de pacienți derivă din mai multe aspecte cu impact inclusiv asupra prognosticului afecțiunii oncologice: aderență mai mică la tratament, riscul autolitic ridicat, acuzele somatoforme care îngreunează monitorizarea statusului global, reducerea imunității mediate celular, scăderea funcționalității globale și a calității vieții etc.
Prevalența depresiei la pacienții diagnosticați cu o formă de cancer variază foarte mult în funcție de metodele de evaluare, strategiile de coping individuale, prezența sau absența grupului de suport, tipul şi stadiul tumorii, tipul de tratament urmat pentru boala de bază, existența unor comorbidități somatice sau prezența unui teren psihologic vulnerabil preexistent diagnosticului oncologic.
24% dintre pacienții oncologici o fac
De asemenea, există dificultăți metodologice legate de stabilirea unor criterii de diagnostic valide pentru această populație specială, fiind necesară administrarea unor scale speciale pentru evaluarea simptomelor depresive. Prezența acestor factori, precum şi a altor variabile greu de cuantificat, fac ca existența unor valori exacte pentru incidența şi prevalența diagnosticului de depresie în populația oncologică să fie dificil de stabilit.
Totuși, conform unei metaanalize a studiilor care au evaluat prevalența depresiei la pacienții diagnosticați cu afecțiuni maligne, ratele acestei comorbidități variază între 1.5 și 50%, cu o medie de 24%. O analiză mai aprofundată, bazată pe cuantificarea severității manifestărilor depresiei, a stabilit valori între 2 şi 40% pentru depresia majoră şi între 2 şi 55% pentru sindroame din spectrul depresiei [4]. Afecțiunile maligne cel mai frecvent asociate cu depresia sunt cancerul pancreatic şi orofaringian (22-55%), tumorile maligne de sân (2.5- 46%) sau pulmonare (11-44%), o prevalență mai redusă fiind întâlnită la pacienții cu tumori de colon (13-24%), ginecologice (4.3- 21%) sau limfoame (8-19%) [4].
Cum trebuie tratați acești pacienți
Terapia acestor pacienți cu dublu diagnostic trebuie să conțină atât medicamente antidepresive, cât şi intervenții psihoterapeutice. Administrarea antidepresivelor la aceste persoane este însă o alegere de multe ori dificilă, întrucât medicația psihotropă poate interfera cu chimioterapia, preparatele imunostimulante sau hormonale, care se adresează afecțiunii maligne. Dacă inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sunt cei mai utilizați în prezent, mirtazapina, tianeptina, trazodona, bupropionul şi venlafaxina reprezintă şi ele alegeri terapeutice eficiente.
Intervențiile psihoterapeutice au ca scop reducerea disconfortului afectiv şi creşterea calității vieții acestor pacienți, prin restructurarea cognițiilor negative despre sine, boală şi viitor, dezvoltarea mecanismelor de coping, creşterea stimei de sine şi stimularea inițiativei în rezolvarea problemelor cotidiene [5]. Cele mai folosite forme de psihoterapie la pacienții oncologici care dezvoltă depresie sunt terapia psihodinamică scurtă, terapia cognitiv- comportamentală şi terapia de grup. Psihoterapia de grup se adresează atât pacienților, cât şi rudelor acestora, care pot beneficia de sprijin din partea unui psiholog pentru a depăşi momentele dificile prin care trec persoanele apropiate”, mai arată Col dr Octavian Vasiliu.
