Legătura dintre boala Parkinson și tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară (BD), pe care oamenii o numeau cândva depresie maniacală, tinde să înceapă în jurul vârstei de 20 de ani, notează MedicalNewsToday. 

Caracterizată prin episoade ciclice de depresie și manie, BD afectează aproximativ 2,8% din adulții din Statele Unite în fiecare an.

Oamenii de știință nu știu de ce apare BD la unii oameni, dar nu și la alții, deși dovezile sugerează că sistemul de dopamină ar putea juca un rol.

De exemplu, levodopa - un medicament Parkinson care activează receptorii dopaminei - poate induce mania la unii oameni.

În plus, există unele dovezi că atunci când cineva cu BD trece de la o stare depresivă la una maniacală, există o regrupare a receptorilor de dopamină.

Cercetătorii se referă la teoria conform căreia dopamina este implicată în BD ca ipoteză a regregării dopaminei.

Tulburarea Parkinson și bipolară

Parkinson, o afecțiune care se caracterizează prin tremor, rigiditate și postură instabilă, apare cel mai frecvent la adulții în vârstă. Aceasta afectează aproximativ 500.000 de adulți în Statele Unite, iar aproximativ 50.000 de persoane primesc un diagnostic de Parkinson în fiecare an.

Simptomele bolii Parkinson apar din cauza decesului celulelor producătoare de dopamină într-o parte a creierului numită substantia nigra.

Tratamentul actual pentru BD include medicamente antipsihotice, medicamente anti-epileptice și litiu.

Persoanele care iau aceste medicamente pe perioade îndelungate pot dezvolta parkinsonism indus de medicamente, care, după cum explică autorii ultimului studiu, „nu se distinge clinic de boala Parkinson".

Recent, un grup de cercetători și-a propus să înțeleagă dacă BD a crescut probabilitatea de a dezvolta boala Parkinson mai târziu în viață. Au publicat descoperirile lor în JAMA Neurology.

Pentru a investiga, oamenii de știință au efectuat o revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor existente.

În total, șapte studii au îndeplinit criteriile oamenilor de știință, oferind date de la peste 4 milioane de participanți. În urma analizei lor, autorii au concluzionat:

„Concluziile acestei revizuiri sistematice și meta-analize sugerează că persoanele cu BD au o probabilitate semnificativ crescută de a dezvolta ulterior boala Parkinson."

În conformitate cu ipoteza de regregare a dopaminei, autorii au ipoteza că ciclul sensibilității receptorului dopaminei în timp poate duce, în cele din urmă, la o reducere globală a activității dopaminergice.

Concluzii

Deși concluziile autorilor sunt clare, studiul are mai multe limitări. În primul rând, acestea evidențiază îngrijorarea că legăturile dintre BD și Parkinson au fost cele mai puternice în studiile cu timpi de urmărire mai scurti. Acestea, explică ei, ar putea fi din cauza diagnosticării greșite a parkinsonismului indus de droguri ca boală Parkinson.

Ei remarcă, de asemenea, că două dintre studiile din analiza lor nu au diferențiat Parkinson și parkinsonism.

Acest lucru se datorează faptului că majoritatea datelor pe care echipa de cercetare le-a folosit în noua analiză provin din studii care nu și-au propus să investigheze relația dintre BD și în special boala Parkinson.

În schimb, studiile și-au propus să răspundă la diferite întrebări, dar au colectat și informații despre BD și boala Parkinson pe parcurs.

Cu toate acestea, în studiile cu timp de urmărire mai lung, în care se preconizează că diagnosticul greșit este mai puțin probabil, asocierea dintre cele două afecțiuni a fost încă „puternică". În ceea ce privește aplicațiile din lumea reală, autorii scriu:

„Principala implicație clinică a acestei revizuiri ar trebui să sublinieze că, dacă pacienții cu BD prezintă caracteristici de parkinsonism, aceasta nu poate fi indusă de droguri și poate recomanda investigarea [bolii Parkinson]".

Rezultatele sunt interesante, dar demonstrează lacune în înțelegerea noastră. Deoarece puține studii au abordat această întrebare, nu este încă clar în cazul în care se termină parkinsonismul indus de droguri și începe boala Parkinson.

Deoarece boala Parkinson are un impact asupra unei anumite părți a creierului, neuroimagistica este singura modalitate de a distinge între parkinsonism și boala Parkinson. În viitor, studiile care utilizează această abordare ar putea oferi un răspuns mai clar.