Psihologul Radu Leca vine cu sfaturi pentru părinții care ajung să divorțeze.
Divorțul, deși nu este dorit de toată lumea, face parte din viață. El vine ca urmare a unor nepotriviri de caracter, a unor alegeri greșite, însă cei mai afectați sunt copiii prinși între cei doi părinți. Divorțul poate să fie soluția în cazul unei familii în care predomină violența domestică, pe fondul consumului de alcool sau de substanțe interzise, iar puțini sunt copiii care înțeleg acest lucru și acceptă separarea părinților.
”Relația copil-părinte, părinte-copil, în timpul divorțului, devine activă în secunda doi când copilul simte că se întâmplă ceva în neregulă cu părinții săi. Ce simte, când simte, cum simte și de ce simte?
Din cauza unei noțiuni deloc permisive care are un conținut 100% și care se numește în felul următor: furie, mândrie, incapacitatea de a-și ține nervii pe loc, incapacitatea ta de părinte, de actual tutrore al unui minor, de a ține departe de el conflictul.
Ori, odată cu începerea conflictului între adulți, copilul este poziționat la limita dintre elementele ce țin de elementele ce țin de Ce simte, când simte și cum simte? Și se ajunge la o structură realmente deloc permisivă pe parte de acceptare a tuturor traumelor, ca fiind ale sale.
Și spunem așa: Ce simte copilul, când simte copilul și de ce simte copilul? Când se învinovățește și de ce? Cum de ajunge să se învinovățească? De ce simte vinovăția copilul în timpul divorțului?
Copilul, practic, trage către sine totalitatea elementelor de și cu vinovăție, ce fac parte din tot procesul de divorț. Ce spune mama, ce spune tatăl? Ce simte mama, ce simte tata? Ce a spus mama că simte tata, ce a spus tata că simte mama.
Alienarea parentală în timpul divorțului, după divorț și ani mai târziu după ce s-a terminat divorțul este una foarte mare. Și, dacă ar fi să vorbim despre o invizibilitate a acestui fapt, am minți. De ce?
Fiindcă nu se pune problema unei lipse e alienare parentală: ce spun tutorii unul despre celălalt și devine copilul, sau nu, o portavoce.
Copilul va pendula, după divorț, între cei doi tutori, permanent părinți și prieteni pe viață. O săptămână la unul, o săptămână la altul. O lună la unul, o lună la altul, două luni la unul, două luni la altul. Depinde de cum se ajunge la un comun acord”, a declarat psihologul Radu Leca în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.
Potrivit acestuia, ”copilul, în timpul divorțului, simte totalitatea elementelor care sunt disfuncționale în cuplu: furia, mândria, trufia, dorința de faimă, dorința de a îngenunchia unul dintre părinți, dorința de dominare. De ce? Din punct de vedere psiho-emoțional, cei doi membri a cuplului ce divorțează ajung să facă afirmații care au ca unic scop rănirea celuilalt.
În această luptă cu conținut răzbunător, în care partenerii se rănesc fără să existe posibilitatea unei concilieri, copilul este martor la războiul dintre părinți. Războiul dintre părinți nu are perdea, se spun lucruri cu conotație sexuală, conotație economică, pecuniară, socială, discuții multiple în baza rămânerii la un nume comun, discuții multiple privitor la ceea ce implică noțiunea de casă și ce ia fiecare. (...)
Avem de-a face cu mii de cazuri, la nivel național, care nu sunt soluționate pozitiv. Și această soluționare activ negativă a unui proces de divorț, respectiv separarea celor doi aduce o traumă care se va accentua în timp în interiorul copilului, denumit legal, copilul nostru”, a mai spus psihologul.
De altfel, acesta a ținut să sublinieze faptul că ”nu doar un părinte are drepturi asupra copilului”, mai mult, sunt situații multiple în care copilul este întrebat la care dintre părinți vrea să rămână și la fel de multe cazuri sunt cele în care domiciliul copilului este stabilit la mamă.
”Când se ajunge la rămânerea cu mama, plus program, tatăl are o trezire. Se numește în termeni nespecialiști trezire bruscă la realitate.
Acest lucru se întâmplă pe sistemul: ce am avut, ce am pierdut, iar el devine brusc extrem de prezent în viața copilului. Va face orice, oricând, oricum, ca acel copil să îl vadă doar pe el, inclusiv va realiza alienarea parentală, respectivul îl va discredita pe celălalt părinte, va face afirmații mincinoase. Aceste afirmații va avea ca unic scop înfrângerea fostului partener, a actualului partener de viață al copilului, din punct de vedere biologic”, a mai spus Radu Leca.
În plus, acesta a făcut o precizare importantă pentru părinții care au divorțat.
”Nu îți transforma, ca părinte, copilul într-un confident. Niciodată. Și nu îl transforma, sub nicio formă, într-un partener de discuții care au conținut personal, fiindcă acel copil se va duce către un univers de acceptare a defăimării, atât a ta, realizată de către celălalt părinte biologic, cât și a celuilalt părinte biologic realizată de tine. Va îmbrățișa noțiunea de bârfă, de cancan, de poveste, de minciună, de iluzie, de fabulație.
Și, în loc să avem un copil stabil emoțional, vom avea, din timpul procesului de divorț, în timpul procesului de divorț și după, un copil cu probleme mari de comportament. Iar acestea vin din vinovaăția copilului.
Această vinovăție se simte la nivel personal, ca fiind 100 la sută al său, copilul pune mâna pe piept și spune: Eu sunt de vină.
Somnul copilului devine unul rău și foarte rău, respectiv copilul nu se mai poate odihni. Stă foarte mult pe telefonul mobil, începe să vizualizeze în interiorul platformelor pe care se dă filmulețe cu muzică lentă sau gravă, desenele animate și filmele de pe TikTok sunt din ce în ce mai înnegurate, nu mai există veselie, se apropie de lucrurile negative.
De aici și până a deveni făptaș la scoală nu este decât in pas. De ce? Pentru că părinții divorțează.
Copilul vizualizează divorțul sub forma unui război personal, la care ia parte activ și pe care încearcă să îl domine. Va duce vorba de la un părinte la celălalt părinte, va duce vorba și o va cosmetiza. (...)
Modul acesta de tranziție a informației de la un adevăr real la un adevăr personal, cu conținut multiplu mincinos, reprezintă o activare pe care copilul o are în acest război al divorțului”, a mai mai spus psihologul.
Mai mult decât atât, Radu Leca afirmă dacă 10 copii sunt întrebați cum și-ar dori să fie viața lor după divorțul părinților, 9 vor răspunde că și-ar dori ca aceștia să se împace, sau, mai dur, să nu se fi născut.
”Odată cu nașterea mea a apărut divorțul. Sunt mulți copii care cred că nașterea lor a adus evenimentul negativ numit divorț”, a mai spus Radu Leca.
Mai multe în video:
Fobiile sunt frici intense și iraționale care pot influența profund viața cotidiană, dar cu înțelegere și tratament, ele pot fi depășite.
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Expunerea strategică la frig poate activa răspunsurile naturale ale corpului pentru a contracara anxietatea și a aduce o stare de calm.
