Violența psihologică este cea mai grea, iar viața alături de un partener psihopat ”lasă cele mai adânci urme”, afirmă psihologul Radu Leca.
Psihopatul se formează încă din copilărie și este rezultatul unei educații realizate în baza violenței, fie că ne referim la cea psihologică sau la cea fizică, ele două mergând ”mână în mână” și fiind acceptată, din păcate, de mulți dintre adulții de astăzi.
”Viața lângă un psihopat lasă cele mai adânci urme, fiindcă viața lângă un psihopat te transformă în cea mai proastă versiune a ta, din toate timpurile.
Merg pe următoarea idee, cu mult bun simț, uneori știu că dau dovadă de nesimțire, dar de data aceasta am bun simț, violența psihologică este de departe, în mintea mea, cea mai grea. Cel mai greu de dus”, a declarat psihologul Radu Leca în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.
Potrivit psihologului, există parteneri care și după despărțire atârnă ”ca o piatră de moară” de fostul partener, chiar și la ani distanță după separare sau divorț.
”Îți pun în valoare, evident, mizer și mincinos, toate evenimentele negative prin care ei trec: pierderea unor membri ai familiei, îmbolnăvirea unui membru al familiei, pierderea unui câine, schimbarea unei case, pierderea unei case, un accident.
Toate acestea, le întorc în așa fel încât să caute loc de a reveni în relație, după principiul: Uite cât de amărât sunt, cineva trebuie să aibă grijă de mine. Nu vrei să ai tu din nou grijă de mine?
Și atunci psihopatul caută o breșă. Partenerul de care s-a despărțit este ca într-un cub, nu poate să ajungă la el, indiferent de ceea ce îi spune, nu aude, nu vede, dar sunt niște elemente ce țin de social, de un copil împărțit, de exemplu, pe care psihopatul le utilizează după bunul lui plac. Respectiv, influențează doctrinar copilul, cu diferite elemente: Sunt trist, sunt amărât, mă apropii de un eveniment negativ, cineva trebuie să aibă grijă de mine, sunt singur.
Și atunci, copilul simte nevoia să se ducă lângă fostul partener, rău, din interiorul casei, care face afirmații de tipul acesta, iar copilașul, în micimea și dragostea lui pentru mama, tata, căci amândoi pot crea acest personaj, spune: Eu mă duc să stau cu mama/tata. Cu tine nu mai vreau să stau, că nu mai ai nevoie de mine. Și atunci, cel care își pierde copilul, spune: Decât să îl pierd, mai bine mă împac cu nesimțitul ăla care mi-a distrus viața și în felul acesta nu pierd copilul.
Aici se ajunge în final. Iar psihopatul câștigă, încă o dată, și încă o dată. Ca psihopatul să nu câștige, el trebuie să fie dominat crâncen de către cel pe care el îl vrea, iar această dominare se face prin neauzire, neascultare și uitare”, a mai spus psihologul.
Una dintre cele mai mari greșeli de după divorț, în opinia psihoterapeutului Ramona Dumitru Popescu, este ”păstrarea relației cu fostul partener. Chiar dacă există un copil la mijloc, după divorț, voi sunteți doar părinți, nu mai aveți de ce să împărtășiți sentimente, necazuri și orice altceva în afară de ceea ce ține de copil. Însă, de cele mai multe ori este implicat și copilul și acesta devine un canal de comunicare, vine și spune: Uite ce a pățit tata/mama! Și tu nu ai reacție, îi spui eventual că nu te interesează. Cum vei fi văzut în fața copilului”, se întreabă psihoterapeutul.
Răspunsul lui Radu Leca, unul sec, este că acest partener/părinte va fi văzut ca ”insensibil”.
În plus, a menționat psihologul, acest partener va fi vizualizat ca ”cel rău”, motiv pentru care poziționarea față de fostul partener este foarte importantă.
În acest sens, Radu Leca a și exemplificat situația. ”Să presupunem că treci printr-un divorț, acesta se pronunță și partenerul psihopat se îndepărtează, aparent, de tine.
El va încerca să se reinsereze în viața ta. Și va folosi o gamă de scuze, de tipul: Am nevoie de bani ca să pot să fac o operație! sau Părintele meu, încă în viață, singurul rămas, este bolnav și am nevoie de... face o listă. Modul acesta emoțional de inserție te face pe tine, fosta lui victimă, să îi dai crezare.
Se întâmplă ca unul din membrii familiei fostului partener să înceteze din viață. Și fostul partener vine la tine și se raportează ca fiind singurul lui ajutor. Și atunci, stai și te gândești. Dacă îl ajut, pentru copil, reușesc să mai scap vreodată de el? Da, nu, nu știu.
Dar dacă nu îl ajut, îmi va face mie cea mai proastă imagine în fața copilului?
Și atunci, tu trebuie să faci un lucru concret. Să ajuți, dar să ajuți de la distanță.
Când contactul dintre fosta victimă și psihopat se reinițializă, există șansa mare ca acesta să devină din nou activ”, a mai spus psihologul Radu Leca.
Întrebat cât de mare este trauma pentru copiii din familiile în care există violență, Radu Leca spune că aceasta este ”mare și foarte mare”, în plus, adulții violenți de astăzi sunt foștii copii bătuți în familiile lor.
”După ce copilul a mâncat bătaie, adultul i-a repetat, obsesiv, o perioadă: Dacă nu te băteam nu aveai rezultate. În timp, pe măsură ce copilul crește și se transformă în adolescent, tânăr adult, la mesele din interiorul familiei se vorbește cu umor și veselie despre faptul că unul dintre membri, care este prezent la masă, a mâncat bătaie și a avut un rezultat.
Și toată lumea din interiorul familiei este de acord cu făptașul. Ce bine că l-ai bătut. Uite, nu ar fi avut rezultate. Și atunci, în mintea victimei, apare noțiunea, cumplit de greșită, cumplit de rea, cumplit de sabotoare, în care și el va trebui să lovească pentru a avea rezultate. Că până la urmă nu este atât de groaznic”, a mai spus Radu Leca.
Vezi și: Reproșul, linia roșie în cuplu. Radu Leca: Dacă înțelegi asta, este un pas spre normalitate
Mai multe în video:
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.
