Violența, prin toate formele ei, vine în urma unui comportament compulsiv. Cum poate fi acesta gestionat.
Milioane de oameni suferă de cel puțin un comportament compulsiv, de-a lungul vieții. Iar comportamentele compulsive vin în multe forme, toate putând deveni debilitante sau chiar periculoase.
Activitățile comune care se pot transforma în compulsii includ cumpărăturile, acumularea, mâncatul, jocurile de noroc, sexul și exercițiile fizice, arată Psychology Today.
Cu toate că unele comportamente sunt mai ușor de exagerat decât altele, în realitate, aproape orice comportament are potențialul de a deveni o compulsie.
Unii oameni chiar și vorbesc în mod compulsiv, iar de la un vorbit compulsiv până la violență nu este decât un mic pas.
Vezi și: Spanacul și nucile, benefice creierului. Mențin funcția cognitivă și reduc riscul de demență
Potrivit psihologului Radu Leca, există mai multe tipuri de violență: fizică, psihologică, verbală, sexuală.
”Avem de-a face cu mai multe triggere (n.r. factori declanșatori) ale compulsiei ca violența în cuplu să se manifeste.
Dacă avem de-a face cu o compulsie de natură intimă, ea, întotdeauna, se va manifesta în prezența unor triggere, un anumit sunet, un anumit zgomot sau lipsa zgomotelor, o anumită lumină, o anumită textură de haine, o anumită melodie, un anumit gust, iar ele sunt cumulative, fiindcă noi trebuie să înțelegem triggerul.
Ca să înțelegi un trigger, trebuie să înțelegi, ca specialist, în ce context subiectul l-a primit. Când acest trigger a apărut și cum s-a dezvoltat.
Pe un abuz sexual pe care subiectul l-a avut, în copilărie, abuzatorul a avut, pe fundal, în timpul evenimentului o anumită melodie, o anumită textură de haine, un anumit miros, o anumită voce, și tot așa, care sunt declanșatoare în prezent pentru actualul făptaș, fosta victimă.
Și atunci, atât timp cât ele sunt în interiorul făptașului este dificil, dar nu imposibil ca ele să fie aplatizate, până la anulare. Cu terapie, cu o vorbă bună, cu un partener care să îl audă, să-l înțeleagă.
Acum, violența, odată recunoscută și înțeleasă, de către făptaș, ea nefiind o violență fizică, ci doar de dominare, trebuie ca făptașul să treacă peste un element foarte greu, el se numește rușine.
Rușinea se manifestă cu stări de plâns, cu ochi înlăcrimați, cu descărcări puternice de adrenalină în timpul nopții sau în timpul zilei, care conduc la un tremor al corpului, ce aparent are legătură cu o conexiune neurologică, dar în mod real este o descărcare de adrenalină care îi face făptașului corpul să vibreze.
Dar numai în prezența omului pe care îl iubește, numai în prezența sa”, a declarat psihologul Radu Leca în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.
Întrebat de psihoterapeutul Ramona Dumitru Popescu, dacă persoana compulsivă care are această manifestare în fața omului iubit poate să o considere un ”trigger”, Radu Leca a explicat că de fapt compulsivul se află între două universuri.
”Ceea ce simte lângă el, îl face să se simtă între două tipuri de univers. Jumătate din corpul său stă într-o parte de univers, o jumătate în altă parte de univers.
Cele două tipuri de univers sunt așa: Ce pot? Ce am? Ce aș putea avea? Ce aș putea pierde? Două lucruri diferite, total distincte.
Există o soluție, extrem de practică și de clară: Comunicare până la înțelegere.
Fiindcă un reproș se formează, în acest caz, important de gândit, în felul următor: afirmi că te vei schimba, dar demonstrezi total opusul.
Și atunci când reproșul s-a format, el are o încărcătură foarte mare, pe două planuri: al adevărului spus de către victimă și înțelegerea din partea făptașului a cuvintelor în totalitate.
Acesta va rumina (n.r. medita) o perioadă foarte lungă de timp în două planuri de ideație, cuvintele pe care le-a citit, văzut sau auzit, dar și o soluție la care se gândește.
Soluțiile nu întârzie să apară. Ele apar și atunci violența nu se va mai manifesta.
În clipa în care subiecții înțeleg că viitorul lor este împreună, că ei doi formează un întreg și că nu au de ce să aibă o sexualitate extremă, o viață extremă sau o viață pe fugă, și aia tot violență este când ai viața pe fugă, că niciodată nu ai vreme și mereu te împarți și toată lumea este nefericită, atunci ei vor forma o familie adevărată.
Cât timp ei nu înțeleg aceste lucruri, ei vor funcționa diferit, și dinamica, atât sexuală, cât și cognitivă și emoțională, va diferi.
Vor avea puncte în comun, în baza acelor puncte se vor creea anumite lucruri, dar nu va fi o armonie reală, decât dacă ei comunică”, a mai spus Radu Leca.
Momentul reproșului poate fi considerată limita trecută de către făptaș, iar atunci trebuie luate măsuri.
”Măsurile sunt foarte clare, trebuie să te mulezi și pe realitatea partenerului tău, trebuie să auzi ceea ce îți spune, fiindcă un al doilea reproș, făcut cu foarte mult bun simț, este: Nu auzi ceea ce îți spun.
Iar tu dacă înțelegi asta, este un pas pe care îl faci spre direcția normalității”, a mai spus Radu Leca.
De asemenea, mai afirmă psihologul, ”depinde foarte mult și conținutul care îi apropie pe cei doi parteneri: Ce au de împărțit? Cât de aproape cognitiv sunt unul față de celălalt? Care sunt traumele pe care le împart și cum se manifestă? (...)
Doresc să cred că întotdeauna este loc de mai bine și că un om deștept va înțelege ce este bun pentru el și pentru viitorul lui, în așa fel încât să nu mai creeze un precedent”, a mai spus psihologul.
Mai multe în video:
Ședințele de terapie online funcționează cu adevărat? Studiul care dă peste cap tot ce credeam despre psihoterapia online.
De ce te îmbolnăvești. Care este cel mai rău lucru care ți se întâmplă.
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Cum să scapi de stres în 2025. 5 metode simple pentru a reduce cortizolul și a-ți recăpăta echilibrul.
