Colangiocarcinomul este un tip de cancer al căilor biliare extrahepatice.
Colangiocarcinomul este un tip de cancer al căilor biliare extrahepatice, iar tratarea acestuia presupune intervenții dificile în centre specializate.
Prof. dr. Irinel Popescu, medic primar chirurgie generală, a explicat în ce constă diagnosticarea acestei boli, dar și de ce este necesar ca aceasta să se facă diferențiat.
Factorii care pot crește riscul de apariție al cancerului de căi biliare extrahepatice includ:
- Colangita sclerozantă primară. Această boală cauzează întărirea și cicatrizarea canalelor biliare.
- Boală hepatică cronică. Cicatrizarea ficatului cauzată de un istoric de boală hepatică cronică crește riscul de colangiocarcinom.
- Probleme ale căilor biliare prezente la naștere. Persoanele care se nasc cu un chist coledoc, care provoacă dilatarea și neregularea canalelor biliare, au un risc crescut de colangiocarcinom.
- Un parazit hepatic. În zonele din Asia de Sud-Est, colangiocarcinomul este asociat cu infecția cu fluke hepatic, care poate apărea în urma consumului de pește crud sau insuficient gătit.
- Vârsta înaintată. Colangiocarcinomul apare cel mai des la adulții cu vârsta de peste 50 de ani.
- Fumatul. Fumatul este asociat cu un risc crescut de colangiocarcinom.
- Diabet. Persoanele care au diabet de tip 1 sau 2 pot avea un risc crescut de colangiocarcinom.
- Afecțiuni genetice. Unele modificări ale ADN-ului transmise de la părinți la copii provoacă afecțiuni care cresc riscul de colangiocarcinom, printre acestea se află fibroza chistică și sindromul Lynch, notează MayoClinic.
Semnele și simptomele colangiocarcinomului includ:
- Îngălbenirea pielii și a albului ochilor (icter)
- Mâncărime intensă a pielii
- Scaune de culoare albă
- Oboseală
- Durere abdominală pe partea dreaptă, chiar sub coaste
- Scăderea în greutate fără să vă străduiți
- Febră
- Transpirații nocturne
- Urină închisă la culoare.
În ceea ce privește diagnosticarea acestui tip de cancer, prof. dr. Irinel Popescu, medic primar chirurgie generală, a precizat că sunt două situații, din care una este mai frecventă.
”În cazul în care acest cancer este asociat cu o boală cronică, colangita sclerozantă, iar aici, medicul care are în grijă bolnavul, pentru că este o boală care trebuie monitorizată pe termen lung și pacientul vine la controale repetate, poate să pună ceva mai rapid diagnosticul.
Cea de-a doua situație, care procentual este mai rară, se întâlnește în 15-20% dintre cazuri, este însă și cea mai greu de diagnosticat, pentru că aici cancerul apare fără nicio boală pre-existentă și din păcate fără semne pre-existente.
Primul semn care apare, în general, este icterul. Cu această ocazie bolnavul se alertează, se adresează medicului și se activează un protocol de diagnostic în urma căruia se stabilește diagnosticul respectiv”, a declarat dr. Irinel Popescu la Digi 24.
Potrivit chirurgului, una dintre primele dificultăți în cazul acestui tip de cancer este stabilirea ”stabilirea diagnosticului diferențial între o tumoră malignă și una benignă”, a spus dr. Irinel Popescu, adăugând că peste 80-85% dintre aceste tumori sunt maligne, dar ”există un procent, relativ mic, dar totuși important, în care leziunile sunt benigne - pe care le numim tumori care imită tumorile, dar care nu sunt cancere.
Este important de făcut diagnosticul diferențial, pentru că în tumorile maligne este nevoie de intervenție chirurgicală în centrele specializate, pe când în inflamații, în leziunile inflamatorii, poate să nu fie nici măcar nevoie de operație sau se pot efectua rezecții limitate.
Acest diagnostic diferențial nu este ușor de stabilit, am văzut cazuri care de-a lungul timpului s-au făcut mai multe biopsii pe cale endoscopică și toate nu au evidențiat cancer, iar la rezecția chirurgicală, care s-a făcut în final, s-a dovedit că de fapt era vorba de un cancer.
Am văzut și cazuri inverse, în care leziunile au fost interpretate din start ca fiind cancer și s-a făcut o rezecție extensivă cu rezecția unei jumătăți din ficat și la examenul laparafină s-a dovedit că erau leziuni inflamatorii.
Din start este nevoie de centre specializate și de specialiști cu experiență și în imagistică, dar și în anatomie patologică pentru a stabili cât mai precis diagnosticul înainte de a lua o anumită atitudine”, a mai spus medicul.
Legat de atitudinea chirurgicală, așa cum deja am menționat, majoritatea cazurilor care sunt de natură malignă necesită realizarea unei rezecții.
”Această rezecție se adresează în primul rând căilor biliare pentru că acolo este localizată leziunea, însă din cauza extensiei, nu rareori este nevoie să se asocieze și o rezecție de ficat și nu una minoră, ci din contră, o rezecție majoră de tip hepatectomie dreaptă sau hepatectomie stângă și rezecția lobului, și în unele cazuri, atunci când extensia tumorii se face și distal, către locul de vărsare, a canalului coledoc în duoden sau ganglionii de însoțire ajung în acea zonă, trebuie asociată și o duodenopancreatectomie cefalică.
Sunt cazuri în care trebuie făcute amândouă, și hepatectomie majoră, și duodenopancreatectomie cefalică, la același bolnav, iarăși o situație care nu poate fi rezolvată decât în centre specializate”, a mai spus chirurgul.
O a treia situație pe care medicul a menționat-o legat de aceste tipuri de tumori a fost privitor la faptul că acestea sunt destul de rar leziuni unice.
”Sunt leziuni situate la distanță una de cealaltă. Arborele biliar este ca un copac cu ramuri și oriunde pe trunchiul acestui copac sau la nivelul ramurilor pot să apară tumori. Ele pot să apară simultan sau succesiv.
Deci după o operație, aparent reușită, în care s-a rezecat tumora, cu margini de siguranță, verificată anatomopatologic, peste un timp mai poate să apară și o altă tumoră. Acest caracter recidivant sau tumori care apar la distanță una de cealaltă, este una dintre caracteristicile acestei boli”, a concluzionat medicul.
Vezi și: Hepatoprotectoarele, efecte asupra ficatului. Care este rolul lor
Aceste 6 alimente sunt bogate în fibre, antioxidanți și nutrienți, îți scad glicemia și combat diabetul.
Prediabetul poate fi ținut sub control iar schimbările din viața de zi cu zi sunt cheia pentru a controla nivelul glicemiei.
De ce ne îngrășăm după vârsta de 40 de ani. Care este, de fapt, rolul tiroidei în acest fenomen neplăcut.
Cât trebuie să mâncăm după 40 de ani. De ce ne îngrășăm după o anumită vârstă. Cum și cât trebuie, de fapt, să mâncăm.
Care sunt diferențele dintre cele două afecțiuni ale glandei tiroide: hipotiroidism și hipertiroidism.
Hipotiroidie - tot ce trebuie să știi. Medicul Cristina Bloț ne-a vorbit despre această afecțiune, cauzele, simptomele și tratamentul ei.
O tânără a ignorat aceste simptome mai mult decât comune și a fost diagnosticată cu un cancer grav.
Descoperă complexitatea sindromului Cushing, o tulburare hormonală determinată de niveluri ridicate de cortizol.
Osteoporoza, cea mai frecventă boală metabolică osoasă care crește riscul de fractură.
Acestea sunt semnele care ar trebui să ne trimită la endocrinolog.
Ce trebuie să știi despre operația de tiroidă. Cum îți afectează viața.
