EXCLUSIV Coronavirus: Cu ce sechele pe termen lung pot rămâne pacienții vindecați de COVID-19

Autoritatea Spitalelor din Hong Kong (Hong Kong's Hospital Authority) a constatat existența acestor sechele pulmonare după ce a observat primul grup de pacienți cu coronavirus externați. Unii pacienți ar putea avea o scădere de aproximativ 20 până la 30% din funcția pulmonară, arăta încă de la jumătatea lunii martie, dr Owen Tsang Tak-yin, directorul medical al Centrului de Boli Infecțioase de la Spitalul Princess Margaret și reprezentant al Autorității.

La mometul respectiv, dr Owen Tsang Tak-yin și echipa sa aveau în supraveghere medicală aproximativ o duzină de pacienți externați, iar doi-trei dintre aceștia nu mai reușeau să facă anumite lucruri la fel de ușor ca înainte.

„Încep să gâfâie dacă se plimbă puțin mai repede", spunea Tsang într-un briefind de presă citat de South China Morning Post. „Unii pacienți ar putea avea p funcție pulmonară la slabă cu aproximativ 20 până la 30% [după recuperare]".

Tsang, care, de asemenea, conduce un grup de lucru al Autorității pentru gestionarea clinică a infecției cu COVID-19, spunea că acești pacienți vor fi supuși unor teste pentru a determina câtă funcție pulmonară mai aveau. De asemenea, ei urmau să facă fizioterapie pentru a-și întări plămânii.
Ulterior, alte studii au confirmat afectarea. Ba chiar au găsit și o motivație pentru ea.

Sindromul de detresă respiratorie acută

Deteriorarea pe termen lung, arătau acestea, poate fi cauzată atunci când un pacient infectat cu coronavirus dezvoltă sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS). Acesta apare atunci când plămânii sunt grav afectați de traume sau infecții majore, ceea ce determină scurgerea lichidului în plămâni și face dificilă intrarea oxigenului în fluxul sanguin, potrivit American Lung Association (link informații).

Cercetătorii din China au efectuat un studiu (link studiu) asupra a 191 de pacienți cu coronavirus și au descoperit că 50 din cei 54 de pacienți care au murit au dezvoltat ARDS, notează Cleveland Clinic (link informații). Din 137 de supraviețuitori, doar nouă au avut ARDS.

Un alt studiu (link studiu), publicat de Centrul Național pentru Informații Biotehnologice din SUA, a arătat că 17% din 99 de pacienți din Wuhan au dezvoltat ARDS în timpul bolii. Un al treilea studiu, publicat în The Lancet (link studiu), a descoperit că 29% din 41 de pacienți studiați din Wuhan au dezvoltat sindromul.

Cei care se recuperează după ARDS experimentează, de obicei, o îmbunătățire treptată a funcției pulmonare în șase luni până la un an, dar pot rămâne cu cicatrici semnificative în plămâni și volume mai mici decât media pulmonară, a arătat American Thoracic Society.

Alte simptome pe termen lung pot includ: tulburări cognitive (link studiu), morbidități psihologice, slăbiciune neuromusculară și disfuncție pulmonară, potrivit unui studiu publicat de Centrul pentru Informații Biotehnologice.

Sindromul post-terapie intensivă

La sfârșitul lunii martie, medicii americani consgtatau, și ei, că unii pacienți cu COVID-19 se pot confrunta cu probleme după vindecare. E vorba tot de pacienții care au fost internați la Terapie Intensivă, sedați, intubați și ventilați mecanic până la 20-30 de zile, care, după recuperare, pot experimenta probleme de memorie și dificultăți de a gândi clar.

ATI-iștii știu că, cu cât pacienții rămân mai mult în secția lor, cu atât este mai probabil ca pacienții să sufere efecte fizice, cognitive și emoționale pe termen lung din cauza faptului că au fost sedați.

De fapt, aceste efecte au și un nume: „sindrom de îngrijire post-intensivă" (post-intensive care syndrome). Unii medici îl numesc delir post-ATI.

„Cu cât cineva este mai mult în Terapie Intensivă, cu atât sunt mai expuși riscului", a spus dr. Amy Bellinghausen, specialist pneumolog, îngrijire critică și somn la Universitatea din California, San Diego, citată de NBC News. Ea estimează că pot fi afectate până la două treimi din pacienții ventilați.

Pacienții pot fi slăbiți fizic și pot experimenta un tip de stres post traumatic. Cauza exactă a sindromului de îngrijire post Terapie Intensivă este neclară. Ar putea fi rezultatul faptului că pacienții nu au un aport suficient de oxigen sau de sânge în creier. Sau ar putea fi din cauza medicamentelor sedative - critice care sunt vitale în îngrijirea acută, dar cu potențiale ramificații de lungă durată.

„Am avut un pacient care a venit la clinica noastră de recuperare după Terapie Intensivă, care mi-a spus că ar fi fost într-o stare de semi-conștiență întreaga perioadă", a spus Bellinghausen, "a crezut că asistentele îi agățau șerpi otrăvitori de brațe". Evident, asistentele îi puneau de fapt perfuzii, dar pacientul a experimentat o traumă. Apoi, când pacienții se recuperează și sunt externați, pot avea în continuare dificultăți cognitive.

„Deseori când pacienții ies din ATI, ei se chinuie într-adevăr să gândească la fel de clar cum o făceau înainte", a spus Bellinghausen. „Uneori este la fel de simplu ca să nu-ți dai seama cum să găsești biroul la locul de muncă sau ce este în program pentru ziua următoare", a mai spus medicul.

Rinichii, afectați pe viață

În cazurile severe de COVID-19, sepsisul poate cauza leziuni la rinichi și la alte organe, nota Al Jazeera. Sepsisul apare atunci când răspunsul organismului la substanțele chimice eliberate pentru a combate infecția este dezechilibrat, potrivit Clinicii Mayo. Acest lucru declanșează modificări care pot deteriora organele.

Atunci când apare sepsis, vasele de sânge ale unei persoane s-ar putea dilata, determinând scăderea tensiunii arteriale, nota Al Jazeera. Scăderea bruscă „face rinichii să nu mai primească fluxul de sânge la presiunea corectă de care au nevoie pentru a-și face setul complex de funcții". Acest lucru poate determina celulele să moară rapid, ceea ce duce la leziuni renale permanente. Supraviețuitorii de COVID-19 vor trebui să-și monitorizeze cu atenție funcția renală prin teste de sânge și urină pentru a verifica deteriorarea permanentă, spun specialiștii.

Inima, afectată și ea

Cardiologii spun că boala COVID-19 ar putea provoca, de asemenea, leziuni cardiace, potrivit Kaiser Health News. Un prim studiu (link studiu) a constatat că 1 din 5 pacienți cu coronavirus care nu prezintă tulburări respiratorii suferă leziuni cardiace, ceea ce duce la insuficiență cardiacă și chiar deces.

Cercetările inițiale sugerează că noul coronavirus poate infecta direct mușchiul cardiac, atașându-se la aceiași receptorii ca în plămâni și care se găsesc, de asemenea, în inimă.

Un alt studiu (link informații) realizat de cercetătorii de la Universitatea din Texas a arătat că boala COVID-19 poate provoca leziuni cardiace chiar și la pacienții fără probleme de sănătate subiacente.

„Este probabil ca, chiar și în absența unei boli cardiace anterioare, mușchiul cardiac să fie afectat de boala dată de coronavirus", a declarat Mohammad Madjid, autorul principal al studiului. „În general, vătămarea mușchilor cardiaci se poate întâmpla la orice pacient cu sau fără boli de inimă, dar riscul este mai mare la cei care au deja boli de inimă."

Experții spun că nu știu de ce unii pacienți se aleg cu leziuni cardiace, în timp ce alții nu, dar o ipoteză ar fi că se datorează unei predispoziții genetice sau unei expuneri la încărcături virale mai mari.

Un alt studiu a descoperit că aproximativ 16% dintre pacienți au dezvoltat aritmie, în timp ce alte rapoarte au indicat cazuri de insuficiență cardiacă cu debut acut, atac de cord și stop cardiac după infecția cu coronavirus, a avertizat Colegiul American de Cardiologie (link informații).

În plus, bolile virale pot destabiliza placa depusă în artere, ceea ce poate duce la un blocaj și la punerea pacienților în pericol de atac de cord, a avertizat American Heart Association (link informații).