Un nou studiu, publicat în The Lancet (link studiu), aduce detalii importante despre transmiterea de la o persoană la alta a noului coronavirus (Covid-19 sau SARS-CoV-2) - din analiza primului caz de acest gen din SUA. Transmiterea a avut loc între două persoane cu expunere prelungită, neprotejată, în timp ce primul pacient era simptomatic. În ciuda monitorizării și testării active a celor 372 de contacte din ambele cazuri, nu a fost detectată nicio altă transmisie.
Noua cercetare descrie în detaliu primul caz de transmitere locală a sindromului respirator acut sever coronavirus 2 (SARS-CoV-2), care provoacă COVID-19, în SUA, de la o femeie care a călătorit recent în China și care i-a transmis infecția soțului ei. Nu a fost detectată nicio altă transmisie, în ciuda monitorizării contactelor pentru simptome și testarea tuturor celor care au dezvoltat febră, tuse sau dificultăți de respirație, precum și a unui eșantion de profesioniști din domeniul sănătății, asimptomatici, care au intrat în contact cu pacienții.
Femeia s-a întors din Wuhan și și-a contaminat soțul bolnav
La 23 ianuarie 2020, Illinois a raportat primul caz de COVID-19 confirmat de un laborator (case index) acesta fiind al unei femei, cu vârsta de 60 de ani, care s-a întors din Wuhan, China la jumătatea lunii ianuarie 2020. Ulterior, primele dovezi de transmitere secundară în SUA au fost raportate la 30 ianuarie, când soțul ei, care nu a călătorit în afara SUA, dar a avut un contact frecvent și strâns cu soția sa de la întoarcerea ei în țară, a fost diagnosticat pozitiv cu SARS-CoV-2.
Autoritățile de sănătate publică au efectuat o investigație epidemiologică intensă a celor două cazuri confirmate. Acest studiu descrie caracteristicile clinice și de laborator ale ambilor pacienți, precum și evaluarea și monitorizarea a câtorva sute de persoane cu potențială expunere la SARS-CoV-2.
În total, 372 de persoane au fost identificate ca potențiale de contact - 347 dintre aceste persoane au fost monitorizate în mod activ după confirmarea expunerii la femeie sau la soțul ei sau după ziua debutului simptomelor (inclusiv 152 de contacte în comunitate și 195 de cadre medicale). Au fost 25 de persoane care nu aveau informații de contact insuficiente pentru a finaliza monitorizarea activă. De asemenea, a fost testat un eșantion de convenție de 32 de contacte asimptomatice cu personalul medical.
347 de persoane incluse în acheta epidemiologică
Aceste 347 de contacte au fost supuse monitorizării active a simptomelor timp de 14 zile după ultima expunere. Dintre aceștia, 43 de contacte care au dezvoltat febră, tuse sau dificultăți de respirație au fost izolate și testate pentru SARS-CoV-2, precum și profesioniștii din domeniul asistenței medicale asimptomatici la rândul lor. Toate cele 75 de persoane au fost negative pentru SARS-CoV-2.
Pe 25 decembrie 2019, femeia pacientă a călătorit la Wuhan unde a vizitat o rudă spitalizată și alți membri ai familiei cu boli respiratorii nediagnosticate. La întoarcerea în SUA, pe 13 ianuarie 2020, a experimentat șase zile de febră ușoară, oboseală și tuse înainte de a fi internată cu pneumonie și a testat pozitiv pentru SARS-CoV-2. Înainte de spitalizare, ea locuia împreună cu soțul ei, care are boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și tuse cronică. Această afecțiune a făcut dificilă determinarea momentului debutului simptomelor sale legate de COVID-19. La opt zile după ce soția sa a fost internată la spital, soțul a fost, de asemenea, spitalizat, cu o agravare a respirației și tuse de sânge și, de asemenea, a ieșit pozitiv pentru SARS-CoV-2.
Ambii pacienți s-au recuperat și au fost externați cu indicația de izolare la domiciliu, care a fost ridicată la 33 de zile după ce femeia s-a întors de la Wuhan, în urma a două teste negative pentru coronavirus, făcute la distanță de 24 de ore unul de celălalt.
„Acest raport sugerează că transmiterea de la persoană la persoană a SARS-CoV-2 ar putea fi cel mai probabil să apară prin expunerea neprotejată și prelungită la un individ cu COVID-19 simptomatic", spune dr. Jennifer Layden, director medical al Departamentului de sănătate publică din Chicago, SUA, care este coautor.
„Experiența noastră de transmitere limitată a SARS-CoV-2 diferă de cea din Wuhan, unde transmiterea s-a produs în întreaga comunitate și în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății, și de experiențele cu coronavirusuri similare. Cu toate acestea, unitățile de asistență medicală ar trebui să trieze și să izoleze rapid persoanele suspecte a avea COVID-19 și să anunțe serviciile de prevenire a infecțiilor și departamentele de sănătate locale pentru a primi sprijin în testarea, managementul și eforturile de izolare", a spus ea.
Cum să procedeze pacienții li la ce să se uite medicii
Autorii au subliniat faptul că persoanele care cred că ar fi putut fi expuse la COVID-19 și care se confruntă cu febră, tuse, respirație greoaie sau alte simptome în concordanță cu simptomele infecției cu coronavirus, ar trebui să apeleze la serviciul de asistență medicală primară (medicii de familie) înainte de a solicita ajutor, pentru ca măsuri preventive adecvate să poată fi luate.
„Deși rapoarte detaliate ale investigațiilor cazurilor de contact cu COVID-19 ar putea îmbunătăți înțelegerea noastră despre transmisibilitatea acestui nou virus, absența COVID-19 în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății sprijină recomandările Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) în jurul controlului adecvat al infecțiilor", explică, la rândul său, coautorul Dr Isaac Ghinai de la Departamentul de Sănătate Publică din Illinois, SUA.
Un al treilea coautor, dr. Tristan McPherson, de la Departamentul de Sănătate Publică din Chicago, SUA a adăugat că: „Fără a utiliza maștile de față adecvate sau alte echipamente de protecție personală, persoane care trăiesc în aceeași gospodărie, sau care îngrijesc într-un cadru non-medical o persoană cu COVID-19 simptomatică poat avea un risc ridicat de infecție. Recomandările curente ale CDC pentru persoanele cu expuneri la risc ridicat ca aceasta să rămână în carantină fără activități publice ar putea fi eficiente în reducerea transmiterii directe a coronavirusului de la o persoană la alta."
Cercetătorii au recunoscut că aceste date sunt preliminare și că au mai multe limitări, inclusiv faptul că raportul descrie doar un eveniment de transmisie cunoscut, prin urmare, concluziile pot să nu fie generalizabile sau reprezentative pentru modele de transmisie mai largi. Ei au subliniat, de asemenea, că această anchetă nu ar fi putut identifica toate persoanele cu potențiale expuneri la COVID-19, deoarece a depins de ce a declarat cei doi soți despre locurile pe care le-au vizitat, despre persoanele pe care le-au întâlnit și despre momentul apariției simptomelor. În cele din urmă, investigarea acestor cazuri a avut loc înainte de apariția ghidului CDC actualizat privind clasificarea riscului de expunere între contactele pacienților cu COVID-19. De exemplu, îndrumarul actualizat sugerează că o durere în gât ar trebui inclusă ca un posibil simptom al infecției cu coronavirus COVID-19 la controlul medical și indică faptul că un singur test PCR, așa cum este utilizat în toate cazurile anchetate în acest studiu, ar putea să nu fie suficient pentru exclude definitiv infecția pe o perioadă de incubație de 14 zile și, drept urmare, este posibil să nu fi fost detectate unele cazuri de COVID-19.
