Cum arată o zi de muncă a unui medic de urgență. Experimentul unui jurnalist

Zi de muncă, urgență. O jurnalistă de la Antena 1 a făcut un reportaj despre cum arată o zi de muncă a unui medic de la urgență. A ales Urgențele de la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni.

„Toalete murdare, aer irespirabil, nervi și multă, multă suferință. Bun venit într-o zi normală de muncă a unui medic de urgență! Am făcut un experiment pe care orice român nemulțumit de sistemul medical ar trebui să îl încerce", astfel începe textul postat pe site-ul postului TV.

Detaliază că garda unității medicale este alcătuită din trei săli principale - Urgențe Minore, Urgențe Majore și Resuscitare. „Din clipa în care treci de ușa care desparte cabinetele de sala de așteptare, atmosfera se schimbă. Simți că te sufoci, până te obișnuiești cu mirosul soluțiilor de spălat amestecat cu transpirație, jeg și parcă un iz de sânge", scrie aceasta.

Primele ore le-a petrecut în sala numită colocvial "Resuscitare" și a încercat să intre de câteva ori și la „Majore", dar n-a stat mult deoarece era un aer irespirabil. Aerul condiționat nu mai funcționa.

Zi de muncă, urgență. Idei și fragmente din reportaj:

* "Lăsând disconfortul termic la o parte, tabloul era dezolant. Pe primul pat, cel din dreptul ușii, zăcea o bătrână, piele și os, plină de răni! Unul dintre medici, rezident de anul patru, mă vede: «Să știi că doamna e chiar bine, am avut pacienți care aratau mult mai rău».

* Ruda unui pacient urlase la o asistentă: „A intrat în Resuscitare, și-a pus mâinile la gură și a început să strige: «Alo, mă ajută o asistentă să scoată branula? Stați la bârfă în loc să ajutați pacienții!». Nu stăteam la bârfă, ne ocupam de alt caz, stabileam ce analize trebuie să îi facem. «Ruda acelui domn era în anexă, nu era pacientul nostru, venise cu un aviz»", mi-a povestit femeia".

* „După opt ore de muncă, în «Resuscitare», sala în care sunt repartizate cele mai grave cazuri, au rămas doi asistenți și doi pacienți. (...) Nu le-o fi greu să reziste în atmosfera asta apăsătoare? «Te obișnuiești. Primele zile sunt cele mai grele. Îmi amintesc cum, în a doua zi de când mă angajasem, am avut un pacient tăiat la gât de fiul său. A trebuit să-l țin în stază câteva minute. Îi curgea sângele pe degetele mele, pe haine, pe pat, apoi au început să iasă cheaguri. Mi s-a făcut rău...De atunci, nimic nu mă mai sperie»".

* „«Știai că la noi încă funcționează fondul clasei? », mă întreabă unul dintre medici. Mă opresc, încercând să îmi dau seama ce vrea să îmi spună. Fiecare secție are propriile reguli. Fiecare echipă cotizează, lunar cu o sumă de bani. Se cumpără cartuș de imprimantă și hârtie, printre altele. Atenție, am spus fiecare echipă! «Când ieșim din gardă, mergem și ne scoatem cartușul, să nu apară discuții cu colegii». Pe secția de Chirurgie, se cumpără tuburi de dren, fire. Medicii primari scot din buzunar 200 de lei lunar, medicii specialiști, 100. «Am venit cu betadina de acasă pentru operații»".