EXCLUSIV Cum împachetezi iubirea și dorul. Neputința părinților care au copiii plecați peste hotare: "Suntem bătrâni și obosiți, iar zilele ni se scurg din mâini"

Vezi și: Ficatul gras, boala care te macină în tăcere. Duce la ciroză, cancer hepatic. Se extinde în tot organismul

Când Crăciunul se apropie, casa devine mai vie, mai luminoasă, plină de mirosul cozonacilor. Dar pentru părinții care au copiii plecați în străinătate, sărbătorile sunt adesea doar o amintire a vremurilor când toți erau împreună.

Pentru părinții care au copii plecați în străinătate, sărbătorile sunt adesea o poveste de dor și absență, un gol imens care pare să nu poată fi umplut nici de bradul împodobit, nici de darurile frumos ambalate.

Copiii lor, acum adulți cu vieți în alte colțuri ale lumii, sunt departe, iar părinții lor rămân cu un dor ce nu se poate exprima în cuvinte.

În pragul sărbătorilor, pachetele devin o formă de iubire, un mod de a face legătura între două lumi, dar și o fărâmă de speranță care se împarte între dor și tăcere.

Cum poți să pui într-un pachet tot ce simți când îți lipsește copilul? Când mâinile tale tremură de dor, iar ochii nu mai pot opri lacrimile care curg în tăcere, departe de privirile celor din jur.

Vezi și: Valoarea la care se consideră că ai colesterolul mărit. Dr. Sorin Băilă: Este foarte, foarte mult. Nu e normal să ajungem aici

Cum poți să împachetezi iubirea

Cum să pui într-o cutie tot ce simți când inima ți se rupe în mii de bucăți la fiecare gând despre el sau ea, care este departe? Și totuși, părinții găsesc puterea de a împacheta amintiri: o pătură care miroase a "acasă", câteva delicii făcute acasă care au gustul vremurilor când toată familia se reunea la masă.

Fiecare felie de cozonac care ajunge în mâinile celor plecați este un "te iubesc" pe care cuvintele nu pot să-l spună. Este dorul lor adus înapoi, în casa pe care copiii lor o poartă cu ei, indiferent de locul în care se află.

Aceste mici daruri nu sunt doar obiecte, sunt fragmente din sufletul părinților, care încearcă să aducă acasă, măcar pentru câteva momente, copilul plecat, indiferent de care ar fi vârsta acestuia.

"Pentru noi, părinții, Crăciunul înseamnă dor. Fiecare pachet trimis copiilor noștri plecați e mai mult decât un simplu gest – e o parte din sufletul nostru. În borcane, în cozonaci, în lucrurile împachetate cu grijă punem dragostea noastră și dorința ca, măcar pentru o clipă, să le aducem aminte de acasă. Nu e nevoie de cuvinte mari. E suficient să știe că îi iubim, că îi așteptăm, că aici, oricât de departe ar fi, vor găsi mereu un loc care îi poartă în gând.

Suntem bătrâni și obosiți, iar zilele ni se scurg din mâini, dar nu putem să uităm niciodată ce am fost cândva. Copiii noștri sunt departe, fiecare în colțul lui de lume, iar noi, rămași aici, numărăm zilele care ne-au mai rămas.

Înainte de sărbători, ne strângem puterile și ne apucăm să pregătim pachetele. Împachetăm cozonacii cu grijă, punem zacusca și sarmalele, poate și o pereche de șosete tricotate", ne-a spus o bătrână, ce punea un pachet care urmează să ajungă în prag de Crăciun, în Spania, la fiica plecată de 15 ani și pe care o vede doar o dată pe an.

Fiecare pachet care ajunge în mâinile unui copil, acum adult, aflat departe este o reamintire a unui cămin care nu poate fi uitat, indiferent de cât de mult ar fi schimbat lumea în jurul lor.

În acele momente, când ambalajul se desface cu grijă, se simte acolo, în aer, o fărâmă de acasă, o căldură care vine din trecut, din locurile unde, cândva, toți erau împreună. Și totuși, lacrimile părinților, care curg în tăcere în timp ce ambalează darurile, sunt dovada unei iubiri care nu se oprește niciodată, chiar și atunci când distanța pare să fie de nesfârșit.

Vezi și: HPH-15, tratamentul inovator pentru diabet. Efecte mai bune decât tratamentul clasic

Cum împachetezi iubirea și dorul. Neputința părinților care au copiii plecați peste hotare - FOTO:Freepik

Pachetele care mențin vie legătura

Fiecare obiect pus cu grijă în cutie poartă o poveste, o amintire, un gând care se transmite peste mări și țări. De multe ori, părinții nu știu dacă vor primi răspuns imediat, nu știu dacă copilul lor va ajunge să deschidă darul într-o zi de sărbătoare sau într-o zi oarecare. Dar acel pachet este o punte între două lumi și o amintire că, indiferent de cât de departe sunt, casa lor va fi întotdeauna deschisă pentru ei.

Pentru acești părinți, sărbătorile nu mai sunt o perioadă de bucurie. Sunt momente de dor, de goluri tăcute, de întrebări fără răspuns. Dar în fiecare pachet trimis, într-o cutie simplă, cu un borcan de zacuscă sau o caserolă cu sarmale se află o speranță.

De Crăciun, acești părinți, cu inima grea și cu mâinile tremurând de dor, își împachetează sufletul și îl trimit în lume.

Depresia și anxietatea, impact asupra psihicului

Depresia la vârstnici reprezintă o problemă complexă și adesea subdiagnosticată, fiind o prioritate pentru specialiștii în sănătate mintală.

Deși afectează persoane de toate vârstele, depresia în rândul vârstnicilor este adesea trecută cu vederea sau confundată cu alte probleme asociate îmbătrânirii, precum deteriorarea stării de sănătate sau demența. Stări temporare de tristețe sunt normale, însă dacă acestea persistă timp de peste două săptămâni și afectează funcționarea cotidiană, există riscul ca persoana să sufere de depresie.

Un obstacol major îl reprezintă reticența multor vârstnici în a discuta despre simptomele lor. Rușinea, teama de stigmatizare sau convingerea că depresia este o "consecință firească" a înaintării în vârstă îi determină pe mulți să ignore semnele și să nu caute ajutor. Această percepție greșită întârzie intervențiile necesare și agravează impactul bolii asupra calității vieții.

Potrivit prof. dr. Gabriel Prada, depresia apare frecvent la vârstnici, dar motivele pentru care acest lucru se întâmplă nu sunt pe deplin înțelese.

"S-a văzut că sunt niște neurotransmițători care sunt implicați în depresie. Cel mai cunoscut este serotonina. Mai există și alții, și anume dopamina, nonadrenalina. Sunt interesanți aceștia, pentru că scăderea lor provoacă depresia și apare la vârstnici și nu se știe de ce. Se consideră că e o modificare normală, dar la vârstnici se consideră că e ceva normal dacă nu știm cauza. 

Este foarte frecvent fenomenul în populația respectivă", a explicat prof. dr. Gabriel Prada, director medical al Institutului "Ana Aslan" și șeful disciplinei de geriatrie gerontologie de la Universitatea "Carol Davila", la Academia de Sănătate de la DC MEDICAL și DC News.