Trei studii franceze leagă anumiți coloranți și conservanți alimentari de riscuri mai mari de diabet, cancer, hipertensiune și boli cardiovasculare.
Aditivii alimentari, prezenți în tot mai multe produse ultraprocesate, revin în centrul unei dezbateri importante privind siguranța alimentelor consumate zilnic. Trei noi studii realizate de cercetători francezi sugerează că anumiți coloranți și conservanți alimentari ar putea fi asociați cu un risc mai mare de diabet de tip 2, cancer, hipertensiune și boli cardiovasculare. Autorii nu spun că aceste substanțe provoacă direct bolile, dar atrag atenția că expunerea repetată, pe termen lung, merită analizată mai atent de autoritățile sanitare.
Coloranții și conservanții alimentari sunt folosiți pe scară largă în industria alimentară. Coloranții dau produselor un aspect mai atractiv, uniform sau mai apropiat de ceea ce consumatorul așteaptă să vadă pe raft. Conservanții prelungesc durata de valabilitate, limitează alterarea alimentelor și permit distribuția pe distanțe mari.
Potrivit datelor din baza Open Food Facts World, peste 139.000 de produse alimentare și băuturi disponibile în 2024 conțineau cel puțin un colorant alimentar din categoria E100-E199. În același timp, peste 700.000 de produse aveau cel puțin un conservant din categoria E200-E399.
Problema semnalată de cercetători este că, deși aceste substanțe sunt extrem de răspândite, datele epidemiologice privind legătura dintre aditivi și bolile cronice rămân încă limitate. Cu alte cuvinte, consumatorii sunt expuși zilnic la astfel de ingrediente, dar efectele pe termen lung nu sunt întotdeauna suficient de bine cunoscute.
Cele trei studii se bazează pe date din cohorta NutriNet-Santé, un amplu proiect francez lansat în 2009, care urmărește relația complexă dintre alimentație, stil de viață și sănătate. Proiectul include peste 100.000 de adulți, care își declară periodic consumul alimentar și obiceiurile de viață.
Participanții au completat în mod repetat registre alimentare de 24 de ore, inclusiv informații despre mărcile comerciale ale produselor consumate. Această precizie este importantă deoarece două produse aparent similare pot avea compoziții diferite, inclusiv în ceea ce privește aditivii.
Cercetătorii au evaluat expunerea la aditivi folosind mai multe baze de date de compoziție alimentară, dar și analize de laborator aplicate unor matrice alimentare. În total, au fost identificați 37 de coloranți și 58 de conservanți. Pentru analiza statistică au fost selectați 10 coloranți și 17 conservanți consumați de cel puțin 10% dintre participanți.
Primul studiu a analizat legătura dintre expunerea la coloranți alimentari și apariția diabetului de tip 2. Cercetarea a inclus 108.723 de participanți urmăriți între 2009 și 2023.
Rezultatele au arătat că persoanele cu cel mai mare consum de coloranți alimentari au avut un risc cu 38% mai mare de diabet de tip 2 față de cele cu expunere scăzută. Unele categorii de coloranți au fost asociate cu riscuri și mai ridicate.
Coloranții de tip caramel au fost asociați cu un risc mai mare cu 43%, carotenoizii E160 cu un risc mai mare cu 39%, beta-carotenul E160a cu un risc mai mare cu 44%, caramelul simplu E150a cu un risc mai mare cu 46%, curcumina E100 cu un risc mai mare cu 49%, iar antocianii E163 cu un risc mai mare cu 40%.
Un detaliu important este că unele dintre aceste substanțe sunt percepute de consumatori ca fiind mai "naturale" sau mai puțin problematice. Cercetătorii atrag însă atenția că originea naturală a unei substanțe nu înseamnă automat absența riscurilor, mai ales atunci când este folosită ca aditiv industrial și consumată în mod repetat prin produse ultraprocesate.
Al doilea studiu a analizat asocierea dintre coloranții alimentari și apariția cancerului. Cercetarea a inclus 105.260 de adulți urmăriți între 2009 și 2023. În perioada de monitorizare au fost identificate 4.226 de cazuri noi de cancer, dintre care 1.208 cazuri de cancer mamar, 508 cazuri de cancer de prostată și 352 de cazuri de cancer colorectal.
Consumul ridicat de coloranți alimentari a fost asociat cu un risc cu 14% mai mare de cancer în general. În cazul cancerului de sân, riscul a fost cu 21% mai mare, iar pentru cancerul de sân postmenopauzal, cu 32% mai mare.
În analiza pe aditivi individuali, beta-carotenul E160a a fost asociat cu un risc cu 16% mai mare de cancer în general și cu un risc cu 41% mai mare de cancer mamar. Caramelul simplu E150a a fost asociat cu un risc cu 15% mai mare de cancer în general.
Aceste rezultate nu trebuie interpretate ca o dovadă că un anumit colorant provoacă direct cancer. Ele indică însă o asociere suficient de puternică pentru ca autorii studiilor să ceară cercetări suplimentare și o reevaluare a siguranței acestor substanțe.
Al treilea studiu s-a concentrat pe conservanții alimentari și a inclus 112.395 de participanți urmăriți între 2009 și 2024. Persoanele cu cel mai mare consum de conservanți au avut un risc cu 24% mai mare de hipertensiune față de cele cu expunere redusă sau inexistentă.
În cazul conservanților non-antioxidanți, riscul de hipertensiune a fost cu 29% mai mare. Aceeași categorie de conservanți a fost asociată și cu un risc cu 16% mai mare de boli cardiovasculare. Conservanții antioxidanți au fost legați de un risc cu 22% mai mare de hipertensiune.
Analiza individuală a arătat că sorbatul de potasiu E202 a fost asociat cu un risc cu 39% mai mare de hipertensiune, acidul citric E330 cu un risc cu 25% mai mare, iar acidul ascorbic E300 cu un risc cu 15% mai mare de boli cardiovasculare.
Autorii precizează că aceste constatări vin în continuarea altor două studii NutriNet-Santé, care raportaseră anterior asocieri între conservanți și riscuri mai mari de cancer și diabet de tip 2.
Pentru consumatori, mesajul principal nu este că trebuie eliminat panicard orice produs care conține un cod E. Aditivii alimentari sunt reglementați, iar multe produse conțin cantități mici. Problema ridicată de aceste studii este expunerea cumulată, prin consum frecvent de produse ultraprocesate: băuturi îndulcite, deserturi ambalate, sosuri, mezeluri, gustări, produse de patiserie industrială, cereale procesate sau mâncăruri gata preparate.
Cercetătorii spun că, până la o reevaluare a siguranței aditivilor de către autoritățile competente, rezultatele susțin recomandarea de a limita expunerea la aditivi neesențiali și de a acorda prioritate alimentelor minim procesate.
Asta înseamnă, în practică, mai multe alimente simple, gătite acasă sau cât mai puțin procesate, și mai multă atenție la etichete. O listă foarte lungă de ingrediente, cu numeroși coloranți, conservanți, potențiatori de gust sau îndulcitori, poate fi un semnal că produsul intră în categoria alimentelor ultraprocesate.
Studiile nu închid discuția, ci o deschid. Ele nu arată o relație directă de cauză și efect, dar aduc un argument suplimentar pentru o întrebare tot mai prezentă în sănătatea publică: cât de sigur este consumul zilnic, ani la rând, al alimentelor intens procesate și încărcate cu aditivi?
