DOXORUBICINUM - prospect

DOXORUBICINUM - prospect

Denumirea comercială: CAELYX, DOXORUBICIN EBEWE, DOXORUBICINA ACCORD, DOXORUBICINA ACTAVIS, MYOCET, SINDROXOCIN

Prezentare: concentrat pentru soluție perfuzabilă, pulbere + amestec pentru concentrat pentru dispersie lipozomală pentru perfuzie,

Indicații: Leucemie limfoblastică, leucemie mieloblastică acută, tumora Wilms, neuro blastom, osteosarcoame şi sarcoame ale ţesuturilor moi, carcinom de sân, pulmonar, carcinomul vezicii biliare, carcinom tiroidian, limfoame Hodgkin şi non-Hodgkin, carcinomul bronşic cu celule mici şi carcinomul gastric. Adm. intrave zical este eficientă în tumorile vezicale superficiale. Este eficientă în cancerul ovarian în stadiu avansat, cancer de sân metastatic, sarcomul Kaposi corelat cu SIDA. Puţin eficace în: melanomul malign, cancerul renal, cancerul intestinului gros, tumorile cerebrale şi metastazele de la nivelul SNC.

Contraindicații: Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului. Sarcină şi alăptare. În tratamentul SK-SIDA care poate fi tratament eficient prin administrarea terapiei locale sau a alfa-interferonului sistemic. La pacienţii cu mielosupresie severă. La pacienţii trat. anterior cu doze cumulative de doxorubicină şi/sau daunorubicină. Tratamentul local intra-vezical este contraindicat la pacienţii cu tumori vezicale complicate cu obstruarea uretrală sau cu infecţii ale tractului urinar.

Atenție!: Pe perioada primei cure de tratament se impune o supraveghere atentă şi frecventă a pacientului. O atenţie particulară se va acorda cardiotoxicităţii induse de doxorubicină. Se recomandă efectuarea ECG înainte şi după fiecare ciclu de tratament. Cardiomiopatia indusă de clorhidratul de doxorubicină este asociată în mod specific cu reducerea persistentă a voltajului undei QRS, prelungirea duratei intervalului sistolic şi reducerea fracţiei de ejecţie, evidenţiate prin ECG sau prin angiografie cu nuclid radioactiv. Este necesară monitorizarea: nivelului plasmatic al acidului uric şi a numărului elememntelor figurate. Administrarea de doxorubicină poate să potenţeze toxicitatea altei terapii anticanceroase. Înaintea începerii tratamentului şi, eventual, în timpul acestuia, se recomandă efectuarea de examene de laborator de rutină pentru a controla funcţia hepatică. În cazul administrării intravezicale, se recomandă spălarea atentă a regiunilor periuretrale fie în cursul administrării, fie după evacuarea soluţiei medicamentoase din vezică. Nu se administrează în aceeaşi seringă cu heparină sau cu 5-Fluorouracil. Toxicitatea doxorubicinei creşte la asocierea cu citarabina sau ciclosporina. Cardiotoxicitatea sa este scăzută de novobiocină şi strofantina K. Eficacitatea terapeutică este crescută de interferon. Fenobarbitalul reduce eficacitatea doxorubicinei. Precauţie la şoferi şi persoane cu activităţi de precizie.

Reacții adverse: majore: mielosupresia şi cardiotoxicitatea. Cutanate: alopecie, hiperpigmentarea patului unghial şi pliuri dermale, onicoliză. Gastrointestinale: greţuri, vărsături, stomatită, esofagită, ulceraţii şi necroza colonului, în special ale cecumului, anorexie şi diaree. Vasculare: fleboscleroză. Locale: leziuni tisulare severe, inclusiv necroza. Reacții de hipersensibilitate: febră, frison, urticarie, şoc anafilactic. Rar, conjunctivite şi lăcrimare. În cazul administrării intravezicale pot apărea: hematurie, arsuri sau înţepături uretrale şi vezicale, disurie, polakiurie.