Dacă această dorință s-ar face auzită în cabinetul unui psihoterapeut, ar fi de înțeles. Dacă ar fi doar expresia rezumată a unei trăsături istorice de caracter, ar fi de acceptat, cu tristețe....
„Nu putem decât să ne încruntăm spre interior și să zâmbim spre exterior și să explicăm. Orice operație este o traumă. Pentru orice operație este nevoie de anestezie. Anestezia poate fi, în mare, de două feluri: generală, care împiedică creierul să perceapă durerea și „non-generală", care inhibă ca durerea să fie simțită la locul traumei (anestezie topică, infiltrație) sau să fie transmisă către creier (anestezie de conducere)", arată medicul primar specializat în Anestezie Terapie Intensivă (ATI).
Anestezia generală, zisă și „totală", zisă și „somn" este cu excepția variantelor scurte intravenoase, pentru intervenții scurte și nu foarte dureroase, o comă.
„Este adevărat, o comă pe care o studiem și o perfecționăm de peste un secol, o comă pe care știm cum să o provocăm si cum să o întrerupem, o comă foarte atent monitorizată, dar o comă. Conștiența este suspendată, respirația spontană este aproape întotdeauna întreruptă și preluată de o mașină, musculatura scheletului este paralizată, unele funcții ale organelor și metabolismul, perturbate", detaliază specialistul starea pacientului în anestezie totală.
La sfârșitul unei asemenea anestezii „totale", deși pacientul se trezește, niciuna dintre funcții nu revine imediat la starea de dinainte.
„Unele revin la „normalitate" în ore, altele în zile, altele în săptămâni. Un pic altfel decât după un somn bun. De altfel, chiar credeați că v-ar putea opera cineva în somn? În plus, atât la inițierea anesteziei generale, cât și în timpul ei, la trezire și o perioadă variabilă după aceea, asupra pacientului planează riscuri care nu pot fi niciodată complet anulate. Este la modul propriu exclus să îi urezi pacientului înaintea anesteziei generale „Somn ușor!", notează Dr. Radu Lucian Asandi, într-un mic editorial postat pe pagina de Facebook a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central „Carol Davila"
La rândul lor, anesteziile de conducere nu sunt nici ele vreodată lipsite de riscuri, „diferența fiind nu atât de frecvență a incidentelor, cât de magnitudine a riscului. La o anestezie regională riscul este preponderent regional, la o anestezie „totală" riscul tinde să fie și el total. Decizia alegerii, atunci când intervenția chirurgicală și starea pacientului permit o alegere, trebuie luată împreună de către pacient și anestezistul său. Ea trebuie însă luată responsabil, în cunoștință de cauză și asta nu înseamnă opțiunea între „doar un somn" și „decât o amorțeală", conchide medicul.
„Să vă treziți frumos! Semnează: Anesteziștii dumneavoastră".
Un nou studiu demontează miturile legate de întârzierea terapiei după un accident vascular cerebral și ar putea schimba complet protocoalele din spitale!
