Vezi și: Proteinele SARS-CoV-2, ascunse în sângele pacienților cu long-COVID
Un nou studiu din Leeds, Anglia, arată o creștere alarmantă a rezistenței la fluconazol, un medicament comun folosit pentru a trata infecțiile fungice, în rândul femeilor cu candidoză vulvovaginală recurentă.
În ultimii trei ani, ratele de rezistență au crescut de la 3,5% la 9,6%, iar numărul levurilor non-Candida albicans a crescut de la 6% la 12,6%. Această situație ar putea fi legată de schimbările recente în modul în care medicii tratează această afecțiune, încurajând tratamentele empirice fără a efectua teste de laborator.
Studiu
Un studiu recent realizat în Leeds, Anglia, a relevat tendințe îngrijorătoare în ceea ce privește ratele de rezistență la fluconazol în rândul izolaților de levuri proveniți de la femei care suferă de candidoză vulvovaginală recurentă. Pe parcursul a trei ani, prevalența rezistenței la fluconazol a crescut de la 3,5% la 9,6%. În același timp, incidența levurilor non-Candida albicans a crescut, de la 6,0% la 12,6%.
Echipa de cercetare a efectuat o analiză retrospectivă a culturilor vaginale colectate de la femei adulte diagnosticate cu candidoză vulvovaginală complicată sau recurentă între aprilie 2018 și martie 2021.
Un total de 5.461 de probe vaginale au fost analizate. Aceste probe au fost procesate folosind platforma automată WASPLAB, iar identificarea speciilor și testarea sensibilității antifungice au fost efectuate la Centrul de Referință Mycologic.
Aceasta a fost realizată prin spectrometrie de masă cu desorbtie laser asistată de matrice – timp de zbor. Sensibilitatea la fluconazol a fost evaluată prin discuri de difuzie și prin metoda de diluție în microbroth Sensititre YeastOne, potrivit Medscape.
Vezi și: Axa inimă-creier. Problemele cardiace, asociate cu declinul cognitiv
Infecții fungice - FOTO: Freepik
Constatări cheie
Constatările studiului indică o creștere statistic semnificativă a prevalenței levurilor non-Candida albicans, care a crescut de la 6,0% în 2018-2019 la 12,6% în 2020-2021 (P = 0,0003). În plus, ratele izolaților sensibili la fluconazol (dependenți de doză) și rezistenți la fluconazol au crescut de la 3,5% la 9,6% în aceeași perioadă (P = 0,0001). Cea mai mare parte a rezistenței la fluconazol a fost observată în Candida albicans, iar alte specii, inclusiv Nakaseomyces glabrata și Pichia kudriavzevii, au arătat de asemenea rezistență.
Implicații pentru practica clinică
Autorii studiului sugerează că creșterea rezistenței la fluconazol și a levurilor non-Candida albicans ar putea fi corelate cu modificările recente ale politicilor în îngrijirea primară, care promovează tratamentul empiri în cazul candidozei vulvovaginale.
"Acest studiu arată că ratele levurilor non-Candida albicans și ale C. albicans rezistente la fluconazol au crescut an de an în cei trei ani studiați. Motivele exacte pentru această creștere rămân neclare, dar urmează introducerea accesului restricționat la culturile fungice pentru diagnosticul candidozei vulvovaginale de către cei care lucrează în îngrijirea primară.
A fost recomandat un diagnostic clinic, urmat de un tratament empiric", arată autorii studiului.
Vezi și: Ciorba de văcuță cu ardei și smântână, semn de neînțelegeri în familie. Radu Leca: Tot ceea ce mâncăm reflectă viața noastră
Reevaluarea strategiilor actuale
Studiul, condus de Jennifer C. Ratner și colegii săi de la Leeds Teaching Hospitals NHS Trust, subliniază necesitatea urgentă de a reevalua strategiile actuale de tratament empirice pentru candidoza vulvovaginală.
Cercetătorii atrag atenția că creșterea ratelor de levuri non-Candida albicans și a celor rezistente la fluconazol ar putea avea implicații semnificative pentru eficiența tratamentului și rezultatele pacienților.
Rezultatele au fost publicate în revista Sexually Transmitted Infections. Totuși, studiul recunoaște limitările, inclusiv posibila biaisare din cauza reducerii numărului de probe provenite de la clinici specializate în sănătate sexuală în timpul pandemiei COVID-19 și incapacitatea de a diferenția între cazurile cu rezolvare completă a simptomelor și cele cu simptome persistente în ciuda tratamentului.
