Iaurtul înghețat este cu adevărat mai sănătos decât înghețata? Desertul verii, ascunde o capcană

Ce trebuie să știi

• Iaurtul înghețat poate avea mai puține calorii și grăsimi decât înghețata, dar diferența se poate pierde rapid prin toppinguri, sosuri și porții mari.

• Nu orice „fro-yo” este bogat în probiotice. Congelarea, procesarea și depozitarea pot reduce numărul bacteriilor vii.

• Iaurtul grecesc simplu este o alegere nutrițională mai bună decât variantele foarte dulci, mai ales datorită proteinelor și calciului.

• Cea mai simplă variantă poate fi făcută acasă, din iaurt grecesc simplu și fructe congelate, fără avalanșa de zahăr și toppinguri.

Pe măsură ce temperaturile cresc, tentația unui desert rece devine aproape imposibil de ignorat. Iar în ultimul an, un produs care părea cândva demodat a revenit spectaculos: iaurtul înghețat, cunoscut popular drept „fro-yo”.

Rețeta pare simplă: iaurt rece, cremos, peste care poți adăuga fructe, nuci, fistic, miere, ciocolată, biscuiți sau aproape orice îți trece prin minte. În plus, imaginea de desert „mai sănătos” decât înghețata îl face cu atât mai tentant.

Dar cât de sănătos este, de fapt?

Revenirea „fro-yo”-ului este alimentată inclusiv de rețelele sociale. În Londra, noua filială a lanțului spaniol MYKA a devenit o atracție pentru iubitorii de deserturi, în timp ce Go Greek Yoghurt ajunge să atragă cozi de aproximativ 150 de persoane la locația sa din Mayfair, unde o cupă poate costa 12 lire sterline. Iar Yo-chi, unul dintre brandurile australiene devenite populare pe TikTok, și-a anunțat intrarea pe piața britanică.

Nu mai este însă „fro-yo”-ul de acum două decenii, când lanțuri precum Snog își făceau reclamă prin cupe umplute până la refuz cu ursuleți de jeleu, aluat de fursecuri, bomboane și sos de ciocolată.

Noua generație mizează pe iaurt grecesc, fistic sicilian, miere premium, fructe și chiar flori comestibile. Cu alte cuvinte, desertul a primit o imagine sofisticată.

Nutriționistul Rob Hobson, autorul cărții „Every Bite Counts”, explică unde se află diferența dintre un desert rezonabil și unul care poate deveni rapid o bombă calorică.

Din ce este făcut, de fapt, iaurtul înghețat?

În esență, răspunsul pare evident: iaurt înghețat. În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate.

Iaurtul este lapte fermentat cu ajutorul unor culturi bacteriene vii, printre care Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus thermophilus, responsabile pentru gustul său caracteristic.

Problema este că rețetele pentru iaurt înghețat diferă foarte mult. Unele produse pot avea o compoziție relativ simplă, în timp ce altele conțin zahăr, siropuri, stabilizatori, emulgatori și agenți de texturare.

Un exemplu este iaurtul grecesc Fage Total 5%, care are o listă foarte scurtă de ingrediente: lapte pasteurizat, smântână și culturi bacteriene. O porție de aproximativ 170 de grame are circa 160 de calorii, 9 grame de grăsimi, 5 grame de carbohidrați și 15 grame de proteine.

La polul opus se află variante precum Pinkberry Original, care includ lapte degresat, culturi bacteriene, zahăr, fructoză și dextroză, alături de alte ingrediente. O porție similară ajunge la aproximativ 180 de calorii și 38 de grame de carbohidrați, în timp ce conținutul de proteine este de circa 7 grame.

Așadar, simplul fapt că pe produs scrie „iaurt” nu înseamnă automat că acesta are un profil nutrițional ideal.

Iar un detaliu este esențial: valorile de mai sus sunt calculate înainte de toppinguri.

Poate „fro-yo” să te ajute să slăbești?

Aici apare una dintre cele mai interesante nuanțe.

Mai multe studii de amploare au observat că persoanele care consumă în mod regulat iaurt tind să aibă o greutate mai mică, să ia mai puțin în greutate în timp și să aibă o circumferință a taliei mai redusă comparativ cu persoanele care consumă mai puțin iaurt.

Dar asta nu înseamnă că iaurtul este un „aliment de slăbit”.

Persoanele care consumă frecvent iaurt pot avea, în general, și o alimentație mai echilibrată. Prin urmare, este dificil de spus cât din efect se datorează iaurtului în sine.

Și mai ales, nu putem transfera automat aceste observații asupra iaurtului înghețat.

Un „fro-yo” simplu poate avea mai puține calorii decât aceeași cantitate de înghețată. Dar apare rapid problema porției.

„Dacă încerci să menții un echilibru, ți-aș recomanda să adaugi fructe proaspete, nuci tocate sau o presă de semințe”, recomandă Rob Hobson.

Iar explicația este simplă: când un produs este perceput ca fiind „sănătos”, oamenii pot fi tentați să consume o cantitate mai mare.

O cupă mică de iaurt înghețat poate fi perfect rezonabilă. O cupă uriașă, acoperită cu cremă de biscuiți, granola îndulcită, ciocolată și sosuri poate transforma rapid desertul într-un produs cu mult zahăr și multe calorii.

Capcana care se ascunde în toppinguri

Fisticul simplu? Foarte diferit de crema de fistic.

Fructele proaspete? Cu totul altceva decât bomboanele.

Nucile? Nu sunt același lucru cu un sos dulce pe bază de nuci.

Această diferență contează enorm.

„Crema de fistic este un bun exemplu de topping premium care este la modă în acest moment și pare sănătos”, explică Hobson.

Problema este că o astfel de cremă poate fi, în realitate, un desert dulce, mult mai bogat caloric decât o mână de fistic simplu.

De aceea, dacă alegi „fro-yo”, o combinație precum fructe proaspete + câteva nuci sau semințe poate fi mult mai echilibrată decât o cupă încărcată cu sosuri și dulciuri.

Și nu trebuie neapărat să renunți complet la toppingul preferat. Poți păstra o cantitate mică din acesta și să adaugi alături ingrediente cu o valoare nutrițională mai bună.

Iaurtul înghețat sau înghețata? Aici comparația devine interesantă

Nu există un răspuns universal, pentru că totul depinde de produsele comparate.

O înghețată premium precum Häagen-Dazs Vanilla are o rețetă relativ simplă: smântână, lapte degresat, zahăr din trestie, gălbenușuri de ou și vanilie.

La aproximativ 170 de grame, aceasta furnizează în jur de 420 de calorii, 28 de grame de grăsimi, 34 de grame de carbohidrați și 8 grame de proteine.

Comparativ, un iaurt înghețat simplu poate avea considerabil mai puține calorii și grăsimi.

De ce? În principal, pentru că baza este diferită. Smântâna folosită în înghețată poate avea un conținut de grăsime de aproximativ 36-40%, în timp ce iaurtul poate avea între 0 și 10%, în funcție de sortiment.

Iaurtul mai poate aduce și proteine, calciu și anumite vitamine.

Dar aici apare marele „dar”: unele rețete de iaurt înghețat conțin cantități importante de zaharuri adăugate.

Dacă peste ele se adaugă și biscuiți, ciocolată, caramel, creme dulci sau granola îndulcită, avantajul inițial poate deveni mult mai mic.

Așadar, „fro-yo” nu câștigă automat lupta cu înghețata.

Este iaurtul înghețat un aliment ultraprocesat?

Uneori, da, în funcție de rețetă și de clasificarea utilizată.

Unele variante comerciale includ stabilizatori și emulgatori care ajută produsul să rămână fin și cremos și împiedică formarea cristalelor mari de gheață.

Un exemplu este varianta „Cookie Butter” de la Pinkberry, care conține peste 30 de ingrediente, printre care gumă de guar, maltodextrină, mono- și digliceride, amidon de orez, caragenan și lecitină de soia, pe lângă zaharuri adăugate și uleiuri vegetale.

Aceste ingrediente sunt aprobate pentru utilizarea alimentară și au, în principal, rol tehnologic: contribuie la textură, stabilitate și consistență.

În ultimii ani, însă, cercetătorii au acordat atenție unora dintre acești compuși, inclusiv caragenanului și anumitor emulgatori, în contextul efectelor potențiale asupra intestinului.

În același timp, dietele bogate în alimente ultraprocesate au fost asociate în studii observaționale cu un risc mai mare pentru diverse probleme de sănătate, inclusiv boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și anumite cancere.

Totuși, nu este corect să concluzionăm că un singur aditiv este responsabil pentru aceste efecte.

„Prezența unei liste lungi de ingrediente nu constituie, în sine, un motiv pentru a evita un produs”, subliniază Hobson. Potrivit acestuia, modelul alimentar general contează mai mult decât concentrarea asupra unui singur ingredient.

Dar bacteriile bune? „Fro-yo” chiar este bun pentru intestin?

Aici se află probabil cea mai mare neînțelegere.

Iaurtul are reputația de aliment benefic pentru microbiom datorită culturilor bacteriene vii pe care le poate conține. Unele bacterii utilizate în produsele lactate fermentate au fost asociate cu beneficii digestive, iar anumite produse cu probiotice pot avea efecte asupra unor simptome digestive.

Însă nu orice iaurt înghețat este automat probiotic.

Înghețarea nu înseamnă neapărat că toate bacteriile mor. Unele tulpini pot supraviețui foarte bine temperaturilor scăzute.

Problema este alta: procesarea, cultura bacteriană utilizată, depozitarea și durata de păstrare pot influența numărul microorganismelor care rămân vii până când produsul ajunge în stomacul consumatorului.

Unele rețete folosesc și pulberi de iaurt tratate termic, care nu mai conțin culturi vii, dacă acestea nu sunt adăugate ulterior.

„Dacă un produs nu specifică în mod expres că conține culturi vii și active, este dificil să știi dacă primești o cantitate semnificativă”, explică Hobson.

Prin urmare, nu ar trebui să cumperi iaurt înghețat doar pentru presupusele sale beneficii probiotice.

Vrei varianta cea mai simplă? Prepară-l acasă

Pentru cei care vor să controleze exact ce ajunge în desert, soluția este surprinzător de simplă.

Hobson recomandă un amestec de iaurt grecesc simplu și fructe congelate, precum fructe de pădure sau mango.

Dacă este nevoie, se poate adăuga puțină miere sau sirop de arțar.

După congelare, desertul poate fi servit cu fructe proaspete, un compot de fructe preparat în casă, fistic sau nuci tocate.

Avantajul este că tu stabilești cantitatea de zahăr și toppingurile.

Mai mult, amestecul poate fi pus în forme de înghețată pe băț, obținând astfel o gustare rece și bogată în proteine, potrivită inclusiv pentru copii.

Ce trebuie să urmărești când cumperi iaurt înghețat din supermarket?

Raftul de congelate poate fi la fel de înșelător precum vitrina unui magazin de „fro-yo”.

Un produs poate avea pe ambalaj cuvinte precum „grecesc”, „high protein” sau „yogurt”, dar asta nu înseamnă automat că este alegerea ideală.

De exemplu, iaurtul grecesc înghețat „Chocolate Chip Cookie Dough” de la Yasso conține aproximativ 20 de ingrediente, inclusiv concentrat de proteine din lapte, maltodextrină, gumă de roșcove și gumă de guar, alături de zahăr, aluat de fursecuri și bucăți de ciocolată.

La o porție de aproximativ 170 de grame, produsul ajunge la circa 290 de calorii, 13 grame de proteine și aproximativ 25 de grame de zahăr adăugat.

Are mai puține calorii decât înghețata premium folosită în comparație, dar cantitatea de zahăr adăugat poate fi similară.

Prin urmare, merită să verifici eticheta, nu doar mesajul de marketing.

Cum alegi un „fro-yo” mai bun?

Rob Hobson recomandă să urmărești câteva lucruri simple:

1. Uită-te la proteine.
Un conținut mai ridicat poate fi un avantaj, mai ales atunci când proteina provine în principal din iaurt grecesc, nu doar din ingrediente proteice adăugate.

2. Verifică zahărul adăugat.
Două produse care par aproape identice pot avea cantități foarte diferite de zahăr.

3. Uită-te la primele ingrediente.
În mod ideal, iaurtul ar trebui să fie printre primele ingrediente ale produsului.

4. Nu ignora porția.
O cupă modestă este cu totul altceva decât un recipient mare umplut până la margine.

5. Toppingurile contează.
Fructele, nucile și semințele pot aduce nutrienți suplimentari. Sosurile dulci, cremele, biscuiții și bomboanele pot crește rapid aportul de zahăr și calorii.

Verdictul: „fro-yo” poate fi un desert bun, dar nu este un aliment-minune

Iaurtul înghețat poate fi o alternativă rezonabilă la înghețată, mai ales atunci când alegi o variantă simplă, cu mai multe proteine și mai puțin zahăr adăugat.

Dar eticheta „iaurt” nu transformă automat desertul într-un aliment sănătos.

Un „fro-yo” simplu, pe bază de iaurt grecesc, cu fructe și câteva nuci este cu totul alt produs nutrițional decât o cupă uriașă încărcată cu cremă de biscuiți, sos de ciocolată, granola îndulcită și bomboane.

Iar dacă obiectivul este controlul greutății, diferența dintre o alegere inspirată și una exagerată nu este neapărat baza de iaurt, ci porția și ceea ce pui deasupra.

În fond, nu este nevoie să transformi fiecare desert într-un test de voință. Un iaurt înghețat poate rămâne exact ceea ce ar trebui să fie într-o zi toridă de vară: un mic răsfăț rece și plăcut, consumat cu măsură.