Un psihoterapeut împărtășește 7 greșeli ale părinților care distrug încrederea copiilor

Potrivit unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Johns Hopkins University School of Medicine, Department of Psychiatry and Behavioral Sciences, un copil care posedă încredere în sine şi o stimă de sine ridicată, se dezvoltă mai armonios din punct de vedere mental şi reuşeşte să devină un adult echilibrat emoţional.

În calitate de psihoterapeut și autor al cărţii „13 lucruri pe care nu le fac părinții puternici din punct de vedere mental", Amy Morin, profesor la Northeastern University, spune că a văzut foarte multe cazuri în care părinţii încercau tot felul de strategii în încercarea de a creşte încrederea de sine a copiilor lor, notează CNBC.
Potrivit psihoterapeutului, unele dintre aceste strategii pot avea efect invers, creând un ciclu vicios în care copiii se luptă să se simtă bine în pielea lor.

Iată cele mai mari șapte greșeli ale părinților care zdrobesc încrederea de sine a copiilor, dezvăluite de psihoterapeut:

1. Lipsa de responsabilitate

În timp ce s-ar putea să credeți că treburile casnice vă vor stresa copiii, psihoterapeutul spune activităţile din jurul casei îi ajută pe cei mici să devină mai responsabili.
Îndeplinirea unor îndatoriri adecvate vârstei îi poate ajuta să se simtă utili şi împliniţi. Așadar, indiferent dacă îi spui copilului tău să ajute cu rufele sau să scoată gunoiul, responsabilitățile sunt de fapt oportunitățile pentru copii de a se vedea că sunt capabili și competenți.

2. Împiedicarea acestora să facă greșeli

Este greu să-ți vezi copilul eşuând, respins sau să greşind. Când se întâmplă acest lucru, atât de mulți părinți se grăbesc să salveze copiii înainte să cadă. Dar împiedicarea lor de a face greșeli le ia oportunitatea de a învăța cum să se ridice singuri.
Indiferent dacă copilul tău își uită șireturile înainte de un mare meci de fotbal sau primește note proaste la testul de matematică, greșelile pot fi cel mai mare profesor al vieții. Fiecare este o oportunitate pentru ei de a-și construi puterea mentală de care au nevoie pentru a se descurca mai bine data viitoare.

3. Protejându-i de propriile emoții

Este tentant să-i înveselești pe copii când sunt trişti sau să îi calmezi când sunt furioși. Dar modul în care reacționăm la emoțiile copiilor noștri are un impact mare asupra dezvoltării inteligenței emoționale și a stimei de sine. Ajută-ți copiii să identifice ce le declanșează emoțiile și învață-i să se autoregleze. Oferiți-le un cadru care vă ajute să le explicați cum se simt, astfel încât vor face față mai uşor acestor emoții în viitor.

4. Încurajarea mentalității de tip victimă

Fraze precum „nu ne putem permite încălțăminte nouă, precum ceilalți copii pentru că suntem săraci", nu face altceva decât să întărească credinţele copiilor că majoritatea circumstanțelor vieții sunt în afara controlului lor.
5. Protecţie exagerată
Sigur, păstrarea copilului în interiorul unei bule de protecție vă scutește multă anxietate. Dar prin izolare, nu le permiteţi să se dezvolte.
Priviţi-vă ca pe un ghid, nu ca un protector. Permiteți-le copiilor să experimenteze viața, chiar și atunci când este înfricoșător. Le vei oferi posibilitatea de a câștiga încredere în capacitatea lor de a face față provocărilor în viață .

6. Pretinzând perfecțiunea

Aşteptările mari sunt sănătoase, dar pretenţiile prea mari au şi consecințe. Când copiii văd că așteptările sunt prea mari, s-ar putea să nu se deranjeze nici să încerce sau s-ar putea simți de parcă nu vor reuşi niciodată. În schimb, stabiliţi așteptări clare pe termen lung și stabiliți repere pe parcurs. De exemplu, a merge la facultate este o așteptare pe termen lung, așa că ajută-i să își creeze obiective pe termen scurt pe parcurs (de exemplu, obținerea unor note bune, să-și facă temele, să citească).

7. Pedeapsa în locul disciplinării

Copiii trebuie să învețe că unele acțiuni duc la consecințe grave. Dar există o mare diferență între disciplină și pedeapsă. Copiii disciplinați consideră că „au făcut o alegere proastă". Copiii pedepsiți cred că „sunt o persoană rea".
Cu alte cuvinte, disciplina îi oferă copilului tău încredere că pot face alegeri mai inteligente și mai sănătoase în viitor, în timp ce pedeapsa îi face să creadă că nu sunt în stare să facă mai bine