Părinții pot fi împărțiți în două categorii. Părinte întreținător și crescător. Psihologii arată care este diferența dintre cele două categorii.
Părinte întreținător sau crescător? Din ce categorie faci parte. Dacă ești sincer cu tine poți să descoperi din ce categorie faci parte. Psihologul Constantin Cornea a explicat în cadrul emisiunii Numai de Bine de la Antena 3 care este diferența dintre părintele crescător și cel întreținător și cum este afectat copilul de atitutinea pe care o are părintele.
Părintele întreținător este cel care îi oferă copilului lucrurile materiale, care pot fi cumpărate. În schimb, nu îi oferă timp de calitate.
”La categoria de părinte întreținător îi avem pe toți cei care pun mai presus de familie, de interacțiunea cu copilul cariera, viața personală, raporturile cu societatea, relațiile de prietenie, relațiile cu familia de bază”, a explicat psihologul.
În schimb, părintele crescător este cel care își dedică tot timpul copilului.
”Părintele întreținător este cel care consider că își face datoria de tată sau de mamă în momentul în care își duce copilul la tot felul de cursuri, școli, își arogă dreptul ca să vadă copilul ca pe un campion al vieții lui. Spune că vrea să ofere copilului tot ceea ce nu a avut el.
Părintele crescător este cel care poate oferi un timp de calitate familiei. Este cel, care pe lângă faptul că își crește și oferă cursuri, școli, se ocupă și direct de propriul copil. Este cel care oferă din abilitățile lui copilului, este cel care își învață copilul să își depășească anumite temeri și nu cumpără tot felul de profesioniști care să î idea copilului ceea ce nu îi poate oferi.
Raportându-ne la relația cu soția, este cel care își petrece mai mult timp în familie, este cel care este mai dedicat vieții de familie, este cel care înțelege ce înseamnă timpul de calitate petrecut împreună cu familia”, a mai subliniat Constantin Cornea.
Specialiștii subliniază că părinții ar trebui să găsească un echilibru.
”Copilul ar prefera să aibă un părinte întreținător și unul crescător pentru că el merge pe sindromul plăcerii.
Este destul de simplu pentru părintele întreținător să își petreacă un pic mai mult timp de calitate cu copilul, cât și pentru părintele crescător să înțeleagă că viața este și dincolo de casă și activitatea de familie. Ai nevoie să lupți cu viața, ai nevoie de bani, ai nevoie de relații. Copilului nu poți să îi oferi doar dragostea.
Să ne găsim care sunt beneficiile rolului nostru, de crescător sau întreținător și să luăm și din celălalt rol. Dacă ești sincer cu tine poți să descoperi din ce categorie faci parte și poți să iei și din cealaltă categorie anumite componente, astfel încât să îți mulțumești și copilul și soția, să te mulțumești și pe tine”, a mai precizat psihologul.
Atunci când ambii părinți fac parte din categoria părintelui întreținător apar marile probleme.
”Atunci când amândoi părinții aleargă după Fata Morgana în privința carierei, nu au niciodată mult timp, își substituie rolul parental ”cumpărând” o bonă, pe cineva care să ofere copiilor.
Aici se întâmplă marea dramă pentru că copilul nu învață nimic din relația cu părinții. Se simte abandonat, are mari probleme cu stima de sine, dezvoltă foarte mari adicții”, a mai precizat sursa citată.
Tipul autoritar de părinte este, de asemenea, numit un tip militar. Un astfel de părinte este prea strict. Un copil are datoria de a-l asculta supus și de a realiza ceea ce părintele l-a autorizat să facă. Un astfel de părinte crede că copiii sunt capabili doar de ceea ce i-au învățat adulții. El este convins că copiii se vor comporta corect numai dacă urmează instrucțiunile și dacă se află sub controlul persoanelor în vârstă.
Pentru el, copilul trebuie să fie un copil ascultător. Prin urmare, copilul său trebuie să fie ascultător fără să vorbească.
Un părinte autoritar determină regulile casei singur. El acordă o atenție deosebită acestor reguli și orice abatere de la ele tratează ca o încălcare a disciplinei. În cazul unei infracțiuni, acesta folosește sancțiuni.
Părintele permisiv le permite copiilor să facă tot ceea ce doresc. Un părinte permisiv nu face reguli. Rolurile au fost înlocuite. Copilul se comportă ca un părinte.
În epoca modernă, părinții permisivi prevalează. Dar, astfel de părinți ar trebui să știe că trebuie să-și schimbe comportamentul dacă doresc ca și copiii lor să se schimbe. În primul rând, ei ar trebui să aibă autoritate în ceea ce privește încrederea, înțelegerea și acceptarea. Părinții ar trebui să acționeze ca o autoritate, astfel încât și copiii să-i trateze așa.
Părintele democratic este cel care creează o bună organizare fără forță asupra unui copil, dar care include copilul în luarea deciziei. Ei doresc să ofere o atmosferă de familie care să promoveze sentimentele pozitive ale copiilor. Așadar, ei încearcă să înțeleagă și să respecte copiii, arată Happy Children.
Sindromul bebelușului scuturat, o problemă gravă cu consecințe pe termen lung. Un pediatru analizează tragedia care poate fi prevenită.
Copiii sunt cei mai expuși la efectele nocive ale telefonului mobil. Medicul ORL Codruț Sarafoleanu le atrage atenția părinților.
Semnal de alarmă cu privire la tendinţa părinţilor de evitare a vaccinării copiilor.
Consultații gratuite la SANADOR. Primul pas spre a deveni părinți. Dr. Alice Barbu: "Sfatul meu ar fi să se grăbească!"
Drogurile se găsesc pe piața din România la prețuri pentru toate buzunarele. Dr. Radu Țincu trage un semnal de alarmă.
Diferențele dintre atacul de panică și infarct. Cum le recunoaștem și cum acționăm corect.
Această investigație este esențială în cazul nou-născuților. De acest lucru depinde dezvoltarea creierului lor.
Tipurile de bullying și efectele lor pe termen lung. Diferența între bullying-ul fizic, verbal, emoțional și cyberbullying.
