Fragilitatea: de ce e importantă mișcarea fizică, la orice vârstă

Exercițiile fizice pot spori atât durata, cât și calitatea vieții, mai ales dacă începeți când sunteți tânăr și continuați și la vârste mai înaintate. Dar pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, bolile de inimă sau alte probleme de sănătate bulversează uneori obiceiul de a face exerciții. Pierderea rezultată a mușchilor și a rezistenței contribuie adesea la fragilitate, care afectează aproximativ un sfert dintre oameni după vârsta de 85 de ani, dar poate apărea și la vârste mai mici.

Deoarece fragilitatea se dezvoltă adesea treptat, poate fi trecută cu vederea. „De obicei, un membru al familiei observă că persoana pare puțin mai stabilă sau merge mai încet decât de obicei”, spune Darlene Harrier, un terapeut fizic la Centrul Medical Beth Israel Deaconess, afiliat la Harvard.

Opțiuni realiste

Fragilitatea nu este, însă, ireversibilă. Pentru persoanele care au suferit un atac de cord sau o procedură cardiacă, reabilitarea cardiacă ar putea fi o opțiune. Cu toate acestea, acest program de exerciții și stil de viață supravegheat implică sesiuni de o oră de mai multe ori pe săptămână timp de câteva luni. Ca atare, probabil că nu este realist pentru persoanele fragile.

În schimb, luați în considerare lucrul cu un terapeut fizic, care poate oferi un antrenament în condiții de siguranță și personalizat, pentru a ajuta oamenii să-și recapete forța și mobilitatea. „Medicii de asistență primară și geriatrii sunt deseori bucuroși să-și îndrume pacienții către terapeuți fizicieni”, spune Harrier. „Vor să-i mențină cât mai independenți posibil și să le minimizeze riscul de cădere”, adaugă ea. În timpul unei sesiuni, kinetoterapeuții pot verifica ritmul cardiac, respirația, tensiunea arterială și saturația oxigenului în repaus și apoi după o scurtă perioadă de exerciții. „Vrem să ne asigurăm că vă exersați la un nivel adecvat”, spune Harrier.

Bolile de inimă și fragilitate

Îndrumarea și monitorizarea experților sunt deosebit de importante pentru persoanele cu probleme cardiovasculare. Boala arterelor coronare poate limita capacitatea de exercițiu, ducând la dureri în piept sau dificultăți de respirație, chiar și la un nivel scăzut de efort în rândul celor fragili. Alte afecțiuni cardiace, cum ar fi o valvă cardiacă îngustă sau o tulburare a ritmului cardiac, pot lăsa persoanele mai vulnerabile la amețeli sau leșin, ceea ce crește riscul de cădere. Și căderile sunt deosebit de periculoase pentru persoanele care iau medicamente anti-coagulare (care sunt prescrise pentru multe probleme cardiace), deoarece aceste medicamente cresc riscul de sângerare.

Ce este fragilitatea?

Clinicienii folosesc termenul „fragil” pentru a descrie persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, cu declin fizic legat de vârstă, care îi lasă vulnerabili la leziuni și alte probleme de sănătate. Deși de obicei ne gândim la persoanele fragile ca fiind slabe, și persoanele supraponderale sau obeze pot fi fragile. De fapt, persoanele fragile supraponderale pot fi chiar mai slabe decât omologii lor mai subțiri, deoarece mușchii lor au fost înlocuiți cu grăsimi și au o greutate suplimentară pentru a se deplasa.

Conform unei definiții larg acceptate, se consideră o persoană fragilă dacă îndeplinește trei dintre următoarele criterii:

- A pierdut 10 sau mai multe kilograme în ultimul an fără să schimbe nimic în dietă sau mișcare.

- Are probleme să stea fără asistență sau are o priză slabă (se dezechilibrează ușor).

- Merge încet; îi ia mai mult de șase sau șapte secunde să meargă 15 metri.

- Se simte epuizată des și are dificultăți dimineața în trei sau mai multe zile în majoritatea săptămânilor.

- Nu este foarte activă; treburile casnice și activitățile pe care le-a făcut odată pentru distracție acu par o provocare prea mare.