Poluarea aerului: un factor major în dezvoltarea psoriazisului. Poluanții atmosferici cresc riscul de psoriazis cu până la 47%

Poluarea aerului este o problemă de sănătate publică recunoscută, fiind asociată cu numeroase afecțiuni respiratorii și cardiovasculare. Un studiu recent scoate în evidență o legătură mai puțin cunoscută, dar extrem de relevantă, între poluanții atmosferici și riscul crescut de dezvoltare a psoriazisului. Aceste noi descoperiri subliniază importanța investigării impactului factorilor de mediu asupra bolilor autoimune și a sănătății pielii.

Un studiu recent publicat în JAMA Network a constatat că poluanții atmosferici pot crește semnificativ riscul de psoriazis. Studiul a analizat datele din U.K. Biobank pe o perioadă de 12 ani, incluzând 474 055 de persoane care nu aveau psoriazis la început, conform VeryWellHealth.

Cercetătorii au descoperit că persoanele expuse la poluanți atmosferici precum particulele fine (PM2,5) și particulele (PM10) prezentau un risc mai mare de a dezvolta psoriazis. Pentru fiecare creștere a intervalului interquartil în PM2,5 și PM10, riscul de psoriazis a crescut cu 41% și, respectiv, 47%.

Persoanele cu susceptibilitate genetică la psoriazis prezentau un risc de peste patru ori mai mare de a dezvolta această afecțiune atunci când erau expuse la niveluri ridicate de PM2,5 și PM10, comparativ cu persoanele cu susceptibilitate genetică scăzută și expunere redusă.

Conceptul că poluarea ar putea declanșa psoriazisul a fost introdus în alte lucrări. Ceea ce este cu adevărat nou aici este faptul că autorii au descoperit că riscul de psoriazis la cei cu un fond genetic susceptibil a fost crescut în mod specific de poluare. Ar putea fi vorba de iritarea directă a pielii sau de inflamația întregului corp ca urmare a expunerii pulmonare.

Citește și: Diferențele dintre neurodivergent, neurotipic și neurodivers. Impactul acestor diferențele cognitive în societate

Foto: Freepik

Psoriazisul este o boală autoimună care atacă țesutul sănătos al pielii. Aceasta face ca celulele pielii să se reproducă prea rapid, ceea ce duce adesea la apariția unor pete groase, roșii, solzoase, care pot provoca mâncărimi și uneori durere.

Această oală cronică a pielii provoacă mâncărimi, pete solzoase pe genunchi, coate, trunchi și scalp. Este dureros, interferează cu somnul și face dificilă concentrarea. Afecțiunea este ciclică, având crize și ameliorări.

Printre factorii declanșatori comuni se numără infecțiile, arsurile și anumite medicamente. Sunt disponibile tratamente, iar obiceiurile de viață și strategiile de adaptare pot ajuta la gestionarea simptomelor. Persoanele cu o predispoziție genetică la psoriazis pot încerca, de asemenea, obiceiuri de viață pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții.

Modalități mai accesibile de reducere a riscului de psoriazis includ evitarea fumatului, a consumului excesiv de alcool, precum și a leziunilor pielii cauzate de tatuaje și piercinguri, a explicat Angela Moore, profesor asociat la Texas Christian University Burnett School of Medicine, care a fost cercetător principal într-o gamă largă de studii clinice legate de tratamentul psoriazisului.

Vezi și: Cum să menții o relație între un optimist și un pesimist. Motivul pentru care diferențele de personalitate pot întări relațiile

Medicamente precum beta-blocantele sunt, de asemenea, legate de un risc mai mare de psoriazis. Deși studiul a fost realizat în Regatul Unit, Moore a declarat că acesta este aplicabil cazurilor de psoriazis din alte țări și stării poluării aerului la nivel internațional.

Studiul de față oferă o perspectivă importantă asupra modului în care poluarea atmosferică poate influența riscul de psoriazis, evidențiind necesitatea unor măsuri preventive și a unei politici stricte de mediu pentru reducerea expunerii la poluanți.

În timp ce legătura dintre poluare și psoriazis este complexă și necesită cercetări suplimentare, aceste constatări accentuează necesitatea conștientizării publicului și a factorilor de decizie cu privire la riscurile asociate poluării aerului, contribuind astfel la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de prevenire și tratament pentru această afecțiune debilitantă.