Diferențele dintre neurodivergent, neurotipic și neurodivers. Impactul acestor diferențele cognitive în societate

Neurotipic se referă la persoanele care gândesc și procesează informațiile în moduri culturale tipice, învățând și atingând etapele de dezvoltare împreună cu colegii lor. Neurodivergent, pe de altă parte, se referă la cei care procesează informațiile în mod diferit, cum ar fi persoanele autiste și cele cu ADHD.

Acești termeni pot muta accentul de la boli sau tulburări de sănătate mintală la înțelegerea și interacțiunea cu lumea în mod diferit. Cu toate acestea, unii susțin că „neurodiversitatea” este mai exactă, referindu-se la diferitele moduri în care indivizii gândesc și se comportă, îmbrățișând un continuum de posibilități mai degrabă decât concentrându-se pe comportamente tipice sau atipice.

Cum sunt persoanele neurotipice

Neurotipic se referă la persoanele care gândesc și procesează informațiile într-un mod așteptat pentru cultura și mediul lor. Aceste persoane pot atinge etapele de dezvoltare într-un timp similar cu al celorlalți, pot avea abilități sociale sau organizatorice similare, pot tolera disconfortul senzorial, se pot adapta la schimbările de rutină, se pot concentra pentru perioade lungi de timp și pot avea interese sau hobby-uri variate.

Cu toate acestea, o persoană neurotipică nu are neapărat toate aceste trăsături sau nu le experimentează în toate situațiile. De exemplu, unele persoane fără autism se pot confrunta cu copleșire senzorială sau cu întârzieri în învățarea vorbirii sau a altor abilități.

Semnificația termenului „neurotipic” este subiectivă, iar ceea ce oamenii consideră tipic poate varia în funcție de context. Un studiu din 2018 care a comparat date din Statele Unite, India și Japonia a constatat că, în timp ce multe trăsături erau consecvente între grupuri, altele depindeau de cultură.

Citește și: Terapia cu celule stem poate recupera funcția motorie la pacienții cu AVC ischemic. Ce spun noile studii

Foto: Freepik

Neurodivergența

Neurodivergent se referă la persoanele care procesează informații și se comportă diferit de normele culturale, cum ar fi cei cu ADHD, dificultăți de învățare, autism, sindromul Tourette, sinestezie sau forme rare de supradotare.

Potrivit organizației caritabile ADHD Aware, 30-40% din populație este neurodivergentă. Neurodivergența se poate manifesta sub diverse forme, cum ar fi ADHD, care poate provoca hiperactivitate și dificultăți de concentrare, în timp ce tulburările de învățare precum dislexia și disgrafia afectează învățarea și prelucrarea informațiilor.

Autismul afectează procesarea informațiilor senzoriale, gândirea și comunicarea, unele persoane fiind sensibile la anumite sunete sau având probleme în a citi semnalele sociale. Sindromul Tourette provoacă mișcări sau sunete involuntare, cunoscute sub numele de ticuri, în timp ce sinestezia permite persoanelor să experimenteze simțurile în moduri diferite, fie în ochii minții, fie în exterior.

Unii consideră că formele rare de supradotare, cum ar fi hipertimesia, fac parte din neurodivergență. Aceste diagnostice nu le încadrează ca probleme sau boli, ci mai degrabă ca experiențe unice care pot beneficia de diferite metode de învățare.

Vezi și: Fibra esențială pentru sănătate și pierderea în greutate. Câte fibre trebuie să consumăm zilnic și care sunt cele mai bune surse

Neurodivergența include sănătatea mintală?

Diagnosticele de neurodezvoltare, cum ar fi autismul și dificultățile de învățare, nu sunt afecțiuni mintale, ci mai degrabă trăsături de neurodezvoltare care nu se schimbă în timp. Unele persoane consideră că aceste afecțiuni fac parte din neurodivergență deoarece pot schimba modul în care cineva gândește și se comportă și se pot confrunta cu provocări precum sentimentul de neînțelegere sau stigmatizarea.

Cu toate acestea, afecțiunile mintale au caracteristici distincte, cum ar fi calitatea vieții, identitatea și tratamentul. Persoanele neurodivergente pot duce o viață împlinită, dar un mediu de sprijin nu este necesar.

Unele persoane pot considera afecțiunea lor de sănătate mintală ca făcând parte din identitatea lor, ceea ce ar putea duce la prejudicii, cum ar fi faptul de a nu solicita tratament pentru anorexie. Tratamentul este, de asemenea, posibil pentru multe condiții de sănătate mintală, dar nu și pentru condițiile psihologice pe termen lung, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea de personalitate antisocială.

Pe măsură ce oamenii de știință continuă să înțeleagă aceste afecțiuni, limbajul va evolua pentru a înțelege mai bine funcționarea lor și va contribui la înțelegerea neurodivergenței și a neurodiversității.

Neurodiversitatea

Neurodiversitatea este conceptul unei game largi de diferențe cognitive, considerate normale și valoroase. Conceptul a câștigat popularitate în anii 1990, când sociologul Judy Singer a propus că autismul este cauzat de diferențele cerebrale dintre indivizii neurotipici și cei neautiști.

Neurodiversitatea a evoluat într-o mișcare, schimbând modul în care oamenii privesc autismul și alte diagnostice. Susținătorii folosesc termeni precum „neurotipic” și „neurodivergent” pentru a-și identifica poziția în cadrul spectrului, însă toată lumea este inclusă în neurodiversitate.

Susținătorii neurodiversității cred că perspectivele și ideile diferite contribuie la societate. Învățarea copiilor despre neurodiversitate poate reduce teama, îi poate încuraja să privească diferențele ca pe ceva normal, îi poate învăța despre comportamente inofensive, le poate cultiva o stimă de sine sănătoasă, le poate da posibilitatea să își susțină nevoile și le poate crește încrederea în abilitățile lor unice.

La nivel personal, învățarea despre neurodiversitate poate schimba modul în care oamenii se percep pe ei înșiși sau pe cei din jurul lor. La o scară mai largă, acceptarea neurodiversității poate ajuta părinții să-și înțeleagă și să-și îngrijească copiii, profesorii să înțeleagă cum să educe copiii cu nevoi diverse, să încurajeze managerii să angajeze persoane cu neurodiversitate, să crească reprezentările pozitive ale neurodiversității în mass-media și să reducă stigmatizarea, intimidarea și discriminarea.

Persoanele neurotipice au un creier care funcționează în mod similar cu cel al colegilor lor, dezvoltând abilități sociale și organizaționale în același ritm ca și colegii lor. Acestea pot tolera schimbările și perturbările fără dificultate.

Persoanele neurodivergente au creiere care funcționează diferit, cum ar fi cele cu TSA, ADHD, dislexie sau sindromul Tourette. Neurodivergența se manifestă sub diferite forme și afectează în mod diferit persoanele cu aceste diagnostice. Neurodiversitatea cuprinde aceste variații, încadrându-le ca parte a umanității, deoarece mințile diverse sunt la fel de importante ca genul și sexualitatea.