De la utilizarea produselor de slăbit și până la mutații genetice care apar la vârste timpurii, hipertensiunea pulmonară ascunde cauze diverse și adesea ignorate. Care sunt semnele ce impun investigații amănunțite.
Hipertensiunea pulmonară reprezintă o afecțiune complexă, cu o paletă largă de cauze, de la vicii și medicamente pentru slăbit până la mutații genetice. Deși unele forme rămân un mister medical, specialiștii avertizează că grupele principale de risc pot fi gestionate eficient dacă sunt depistate la timp.
Majoritatea cazurilor de hipertensiune pulmonară sunt strâns legate de starea de sănătate a inimii și a plămânilor. Prof. univ. dr. Cristian Oancea subliniază importanța monitorizării acestor organe pentru a evita complicațiile severe.
"Aș începe cu categoriile 2 și 3, care sunt, probabil, cele mai ușor de prevenit sau de gestionat. Vorbim de valvulopatii, adică afecțiuni ale inimii stângi și ale valvelor cardiace. De asemenea, includem bolile pulmonare, cum ar fi BPOC (bronhopneumopatia cronică obstructivă) sau fibroza pulmonară, toate acele afecțiuni care provoacă un sindrom restrictiv major și care pot conduce la hipertensiune pulmonară", a explicat prof. univ. dr. Cristian Oancea, medic primar pneumologie, în exclusivitate la Academia de Sănătate de la DC Medical și DC News.
Dincolo de bolile cronice, stilul de viață și anumite substanțe joacă un rol crucial în declanșarea hipertensiunii pulmonare. Medicul atrage atenția asupra riscurilor la care se expun pacienții care utilizează terapii medicamentoase necontrolate sau substanțe interzise.
"Desigur, există și cauze idiopatice, cauze genetice, efecte adverse ale anumitor terapii medicamentoase (cum ar fi produsele de slăbit), consumul de droguri precum cocaina, pacienți cu HIV sau cu boli ale țesuturilor conjunctive. Este o paletă largă de patologii", a explicat prof. univ. dr. Cristian Oancea, medic primar pneumologie, în exclusivitate la Academia de Sănătate de la DC Medical și DC News.
În medicină, termenul „idiopatic" maschează adesea o lipsă de certitudine asupra sursei bolii, fapt ce impune investigații amănunțite. Totodată, componenta ereditară nu trebuie ignorată, deoarece istoricul familial oferă indicii vitale pentru diagnostic.
"Când vorbim de cauze idiopatice, termenul sună elegant în medicină, dar, de fapt, înseamnă că nu cunoaștem cauza exactă și trebuie să investigăm mai mult. În ceea ce privește predispoziția genetică, aceasta este importantă", a explicat prof. univ. dr. Cristian Oancea, medic primar pneumologie, în exclusivitate la Academia de Sănătate de la DC Medical și DC News.
Prof. dr. Cristian Oancea face o paralelă cu oncologia pentru a explica agresivitatea mutațiilor genetice la pacienții tineri.
"Observăm paralelisme și cu cancerul bronhopulmonar, unde există pacienți care dezvoltă tumori la 40-45 de ani, fără factori de risc aparenți, din cauza unor mutații genetice. Așadar, istoricul familial contează: dacă există cazuri în familie, trebuie să fim atenți și să monitorizăm liniile 2 și 3 de prevenție", a explicat prof. univ. dr. Cristian Oancea, medic primar pneumologie, în exclusivitate la Academia de Sănătate de la DC Medical și DC News.
Conf. univ. dr. Cozmin Mihai, medic primar psihiatru, vine la Academia de Sănătate.
