Fibrilația atrială este o tulburare a ritmului cardiac care determină bătăi rapide și neregulate ale inimii.
Inima este un mușchi care are patru camere prin care curge sângele. Cele două camere superioare sunt atriile. Cele două camere inferioare sunt ventriculii.
Fibrilația atrială afectează atriile. În mod normal, pereții musculari ai atriilor se contractă în același timp, pompând sânge în cele două camere inferioare (ventriculii). Apoi, pereții ventriculilor se contractă în același timp, pompând sânge către restul corpului.
Pentru ca inima să funcționeze eficient, atriile trebuie să pompeze mai întâi, urmate de ventricule. Cum se coordonează acest lucru? În mod normal, explică specialiștii de la Harvard Medical School, fiecare bătaie a inimii începe cu un impuls electric care provine dintr-o mică parte a atriului numită nodul sinusal. Acest semnal determină mai întâi atria să bată, pompând sânge în ventriculi. Apoi semnalul se deplasează către o altă parte a inimii numită nodul atrioventricular. De acolo, semnalul se deplasează în jos către ventriculi și îi determină să bată, trimitând sânge în tot corpul.
În schimb, în timpul fibrilației atriale, în loc de un semnal coordonat care face ca toate părțile atriilor să pompeze în același timp, există mai multe semnale necoordonate. În loc să pompeze eficient, atriile doar tremură.
Ca urmare, atriile nu își pompează tot sângele în ventriculi. De asemenea, ventriculii pompează uneori atunci când nu au mult sânge în interior. Deci, inima nu pompează eficient.
În fibrilația atrială, bătăile inimii sunt rapide și neregulate. Un ritm normal al inimii este de 60 până la 100 de bătăi pe minut și foarte regulat. În timpul fibrilației atriale, inima bate la 80 până la 160 de bătăi pe minut și este foarte neregulată, cu pauze mai lungi sau mai scurte între bătăi.
Fibrilația atrială poate duce la formarea de cheaguri de sânge în interiorul atriilor. Asta pentru că sângele tinde să formeze cheaguri atunci când nu se mișcă. Atriile care tremură nu mișcă tot sângele de-a lungul ventriculilor. Unele cantități de sânge se strâng doar în interiorul atriilor, iar bazinul de sânge calm tinde să formeze cheaguri.
Astfel de cheaguri de sânge pot provoca probleme grave. Se pot deplasa în afara inimii și se pot bloca într-o arteră la plămâni (provocând o embolie pulmonară), o arteră la creier (provocând un accident vascular cerebral) sau o arteră în altă parte a corpului.
Factorii majori care cresc riscul de fibrilație atrială
Vârstă
Boală arterială coronariană
Boală cardiacă reumatică
Tensiune arterială crescută
Diabet
Un exces de hormoni tiroidieni
Simptome
Fibrilația atrială adesea nu provoacă niciun simptom. Când apar simptome, acestea pot include:
Palpitații (conștientizarea unei bătăi rapide a inimii)
Leșin
Ameţeală
Slăbiciune
Respirație scurtă
Dureri în piept
Unele persoane cu fibrilație atrială au perioade de bătăi cardiace normale: fibrilația atrială vine și trece. În multe alte cazuri, fibrilația atrială devine o condiție constantă, una care rămâne pentru tot restul vieții.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți oricare dintre simptomele fibrilației atriale.
Prevenire
Abordați o dietă sănătoasă, evitând în special alimentele bogate în grăsimi saturate sau grăsimi trans și carbohidrați rafinați.
Controlați colesterolul și tensiunea arterială crescută.
Nu beți mai mult de două băuturi alcoolice pe zi.
Renunțați la fumat.
Încercați să mențineți o greutate sănătoasă.
Faceți mișcare regulat.
Unele cauze ale fibrilației atriale nu pot fi prevenite.
Când se identifică și se tratează o cauză a fibrilației atriale, aritmia dispare adesea. Este mai puțin probabil să dispară la persoanele care suferă de boli reumatice cardiace de lungă durată sau orice afecțiune în care aurile sunt mărite.
Medicamentele pentru diluarea sângelui pot reduce riscul de accident vascular cerebral sau alte complicații.
