Melanina este pigmentul responsabil pentru varietatea de nuanțe ale pielii, culorile ochilor și ale părului, dar rolul ei în organism merge dincolo de aspectul vizibil.
Pe lângă pigmentare, melanina are și o funcție biologică importantă: ajută la protejarea pielii împotriva efectelor nocive ale radiațiilor ultraviolete.
Melanina este un pigment complex care, la oameni, contribuie la culoarea părului, a pielii și a ochilor.
Deși este adesea tratată ca un singur pigment, în realitate există două tipuri de melanină care contribuie la pigmentare:
Există și un al treilea tip de melanină, numit neuromelanină, care se găsește în creierul uman și dă pigment structurilor din această zonă.
Spre deosebire de eumelanină și feomelanină, neuromelanina nu contribuie la trăsăturile vizibile ale oamenilor. Ea a fost studiată mai ales pentru legătura ei cu boala Parkinson.
Producția de melanină începe în celule mari numite melanocite, care se găsesc în tot corpul.
Melanocitele produc organite numite melanozomi. Acestea sunt locul în care se sintetizează atât eumelanina, cât și feomelanina, apoi pigmentul este distribuit către diferite tipuri de celule, precum keratinocitele, adică celulele pielii.
Nivelurile naturale de melanină sunt stabilite în principal genetic și determină, în general, culoarea părului, pielii și ochilor. Totuși, există și alți factori care pot influența producția de melanină, cum sunt expunerea la radiații UV, inflamația, hormonii, vârsta și tulburările de pigmentare ale pielii.
Dincolo de rolul ei în pigmentare, melanina are o funcție biologică esențială prin protecția pe care o oferă împotriva daunelor provocate de soare.
Melanina ajută la protejarea celulelor epidermului, stratul extern al pielii, de radiațiile ultraviolete. Această protecție se extinde asupra tuturor formelor de radiații UV, adică UVC, UVB și UVA, dar și asupra luminii albastre.
Mecanismul constă în absorbția radiațiilor UV înainte ca acestea să poată afecta ADN-ul sensibil al celulelor pielii.
Melanina are și activitate antioxidantă, pentru că ajută la neutralizarea speciilor reactive de oxigen produse în urma daunelor cauzate de radiațiile UV.
Fără intervenția unor compuși protectori, precum antioxidanții, aceste molecule contribuie la stresul oxidativ, care provoacă daune importante la nivel celular.
Se crede că melanina ar putea avea și alte mecanisme de acțiune în organism, inclusiv un posibil rol protector pentru ficat, intestine și sistemul imunitar. Totuși, cercetările în această direcție sunt puține, astfel că pigmentarea și fotoprotecția rămân principalele beneficii confirmate pentru oameni.
Deși oamenii au o mare varietate de nuanțe ale pielii, culori ale părului și ale ochilor, aproape toți au aproximativ același număr de melanocite.
Diferența este că persoanele cu pielea mai închisă la culoare au melanozomi mai numeroși, mai mari și mai pigmentați decât cele cu pielea mai deschisă.
În plus, acești melanozomi par să aibă și modele specifice de distribuție, în funcție de culoarea pielii. Toate aceste diferențe contribuie la diversitatea nuanțelor de piele la oameni.
Genetica determină, în general, cantitatea de melanină din piele, păr și ochi. Totuși, există două afecțiuni în care organismul are prea puțină melanină.
Vitiligo este o afecțiune autoimună care apare atunci când organismul nu produce suficienți melanocite. Acest lucru duce la lipsa pigmentului, care se poate manifesta sub formă de pete albe pe piele sau păr.
Vitiligo afectează între 1 și 2% dintre oameni la nivel mondial.
Albinismul este o afecțiune genetică rară care apare atunci când organismul nu produce suficientă melanină. Acest lucru se poate întâmpla fie din cauza unui număr redus de melanocite, fie din cauza unei producții scăzute de melanină în melanozomi.
Există mai multe tipuri de albinism, dar cele mai multe provoacă o lipsă moderată până la severă de pigment în piele, păr și ochi.
Este adevărat că producția de melanină în piele poate crește prin bronzare, însă acest lucru vine cu un avertisment important.
În timpul expunerii la soare, radiațiile UV pătrund în piele și încep să afecteze ADN-ul celulelor pielii.
Ca răspuns la această afectare celulară, organismul încearcă să producă mai multă melanină pentru a proteja celulele. Această creștere a melaninei este ceea ce creează bronzul.
Totuși, în momentul în care pielea începe să se bronzeze, acesta este deja un semn că a avut loc afectarea celulară.
Cantitatea de melanină produsă prin bronzare, fie de la soare, fie din alte surse de radiații UV, nu este suficientă pentru a proteja complet celulele pielii de daune suplimentare. În timp, acest proces poate duce la cancer de piele.
În afara bronzării, există și unele afirmații potrivit cărora anumite vitamine sau suplimente pe bază de plante ar putea crește nivelul de melanină din piele. Printre cele mai frecvent menționate se numără antioxidanții, precum vitamina A și vitamina E.
Totuși, astfel de afirmații se bazează în principal pe dovezi anecdotice, iar cercetarea științifică care să le susțină este foarte puțină.
Pielea uscată, cunoscută și ca xeroză, necesită îngrijire atentă și adaptată pentru a menține sănătatea și confortul cutanat.
Semnul de pe degete care îți arată cât mai ai de trăit. La ce să fii atent. Vezi cum ți se scurtează viața.
Cancerul care face ravagii. Persoanele în vârstă, cele mai afectate.
De ce ai senzația că te strânge pielea după ce ai stat în piscină sau în mare.
Ce nu știai despre vitamina D și protecția solară. Cum să te protejezi fără să-ți afectezi sănătatea.
Ce este micoza și cum ne poate afecta activitățile de zi cu zi. De ce apare micoza și ce semnal îți dă corpul.
Acestea sunt cele două cauze care duc la apariția ridurilor. Contrar așteptărilor, nicio cauză nu este legată de bătrânețe.
