Oamenii de știință au dezvoltat o formă non-fibrilantă de insulină umană, care ar putea îmbunătăți tratamentul cu insulină al persoanelor cu diabet zaharat.
Folosind o nouă tehnică de glicozilare, o echipă internațională de cercetare condusă de profesorul asociat Akhter Hossain de la Institutul Florey de Neuroștiință și Sănătate Mintală, a sintetizat cu succes un analog de insulină numit glicoinsulină, care demonstrează aceleași efecte de scădere a glucozei ca și insulina nativă.
„Fibrilele pot apărea atunci când compușii de insulină se adună împreună formând aglomerații. Pentru persoanele cu diabet zaharat care se bazează pe injecții pentru administrarea insulinei, fibrilele prezintă un risc serios în blocarea administrării de insulină, care poate duce la sub-dozare”, arată echipa de cercetare.
Profesorul asociat Hossain a spus că descoperirea glicoinsulinei prezintă o soluție promițătoare pentru pacienți.
Glicoinsulina nu formează fibrile
„Cercetările noastre au demonstrat nu doar că glicoinsulina nu formează fibrilele, chiar și la temperaturi și concentrații ridicate, ci și că este mai stabilă în serul uman decât insulina nativă. Împreună, aceste descoperiri ar putea poziționa glicoinsulina ca un candidat excelent pentru utilizarea în pompele de insulină și o modalitate de îmbunătățire a duratei de valabilitate a produselor insulinice", a spus prof. Hossain.
„Speram acum sa eficientizam procesul de fabricatie a glicoinsulinei, astfel că acest compus poate fi investigat în continuare în studii clinice mai mari."
Peste 25.000 de persoane din Australia și 350.000 de persoane din Statele Unite folosesc pompe de insulină ca parte a managementului diabetului.
În ceea ce poate provoca o sarcină semnificativă a pacientului și risipa de medicamente, seturile de injecție cu pompă de insulină trebuie înlocuite la fiecare 24 de ore până la 72 de ore pentru a atenua apariția fibrilelor. Doar în SUA, mai mult de un miliard de dolari americani ar putea fi economisiți pe an dacă perioada de utilizare a insulinei ar crește de la două la șase zile.
Poate ușura viața diabeticilor
Deosebit de importantă pentru succesul studiului a fost ingineria unui complex de insulină-zahăr din gălbenușuri de ou, folosind o metodă dezvoltată în comun de colaboratori, profesorul asociat Ryo Okamoto și profesorul Yasuhiro Kajihara, de la Universitatea Osaka, Japonia.
Profesorul John Wade de la Institutul Florey de Neuroștiință și Sănătate Mintală care a condus cercetarea a comentat succesul cercetării.
„De obicei, modificarea chimică a insulinei provoacă destabilizarea structurală și inactivare, dar am putut să sintetizăm cu succes glicoinsulina într-un mod care să-și păstreze structura elicoidală asemănătoare insulinei. Rezultatul este un analog insulin aproape complet activ, care a demonstrat legarea aproape nativă la receptorii de insulină, atât în studiile de laborator cât și la animale.”
Directorul Diabetes Australia, profesorul Greg Johnson, a salutat rezultatele cercetărilor spunând că au potențialul de a facilita viața persoanelor care trăiesc cu diabet care utilizează pompe de insulină.
"Au trecut aproape 100 de ani de la descoperirea insulinei și este foarte interesant că vedem noi descoperiri pentru insulină și molecule asemănătoare insulinei, care au potențialul de a ușura sarcina și costurile de zi cu zi pentru persoanele cu diabet", a spus el.
Sursa, aici.
