Descoperirea genetică care ar putea simplifica tratarea bolilor inflamatorii intestinale. Evoluție majoră în cercetarea bolilor autoimune

Cercetătorii de la Institutul Francis Crick din Londra au identificat un mecanism genetic care contribuie la dezvoltarea bolilor autoimune sau inflamatorii, inclusiv a bolilor inflamatorii intestinale (BII). Descoperirea ar putea ajuta la identificarea medicamentelor existente care ar putea fi utilizate pentru tratarea BII.

Studiile anterioare de asociere la nivelul întregului genom au identificat variante pe o regiune a genomului legată de aceste afecțiuni, dar rolul lor era neclar din cauza "deșertului de gene" al regiunilor necodificatoare ale ADN-ului. Cercetătorii au găsit o secțiune de ADN care sporește numărul de proteine produse de genele din apropiere, care a fost tradusă doar în macrofage, o celulă imunitară cu o funcție semnificativă în BII.

Această activitate crescută a ETS2 în macrofage le-a făcut să semene cu celulele inflamatorii la pacienții cu BII. Cercetătorii au descoperit că inhibitorii MEK, medicamente utilizate pentru tratarea cancerului, vizează alte părți ale acestei căi și reduc inflamația în macrofage și în probele de intestin de la pacienții cu BII. Această evoluție ar putea ajuta la identificarea medicamentelor și a țintelor medicamentoase pentru a trata BII, care a fost o provocare istorică.

Citește și: Cum influențează microbiomul intestinal riscul de boli cardiovasculare. Ce spun studiile despre sănătatea metabolică odată cu înaintarea în vârstă

Foto: Freepik @seventyfour

Cum funcționează BII în cadrul sistemului imunitar?

Boala intestinului iritabil, o afecțiune care provoacă inflamații la nivelul tractului digestiv, afectează aproximativ 6 milioane de persoane în întreaga lume. Cauza principală a BII este necunoscută, dar un studiu recent sugerează o legătură între genetică, dietă și microbiota intestinală care ar putea duce la apariția bolii.

Doar aproximativ 10% dintre medicamentele pentru tratarea bolilor inflamatorii sau autoimune care intră în stadiul de dezvoltare clinică ajung să fie aprobate în totalitate pentru tratament, ceea ce reflectă o înțelegere precară a modului în care funcționează aceste boli.

Cercetarea cercetătorilor a avut ca scop explorarea modului în care căile genetice ar putea contribui la aceste boli. Aceștia au descoperit că o variantă genetică asociată cu un risc crescut de BII afecta o bucată de ADN care controla expresia unei gene numite ETS2, situată la mare distanță de variantă. Aceasta este prima descoperire majoră care leagă o mutație anonimă de o genă specifică. Expresia ridicată a ETS2 în macrofage promovează funcțiile inflamatorii ale acestora, ceea ce ar explica modul în care aceasta contribuie la dezvoltarea BII.

Cu toate acestea, Șebnem Ünlüișler, inginer genetician la London Regenerative Institute, a declarat că, deși cercetarea reprezintă un pas înainte în înțelegerea modului în care funcționează bolile inflamatorii sau autoimune, este necesară o testare mai amplă a constatărilor. Studiul evidențiază rolul semnificativ al genei ETS2 în medierea inflamației în macrofage, în special în contextul BII. 

Prin identificarea unui potențiator specific în cadrul unui deșert genetic care reglează ETS2, cercetarea oferă o înțelegere mai profundă a modului în care variațiile genetice pot contribui la afecțiunile inflamatorii cronice. Eșantioane mai diverse și de dimensiuni mai mari ar putea ajuta la confirmarea rezultatelor.

Vezi și: Ce este mai exact stresul oxidativ. Motivul pentru care alimentele bogate în antioxidanți sunt esențiale pentru sănătatea noastră

Soluțiile actuale pentru boala intestinului iritabil

Cercetătorii au descoperit o cale care poate fi relevantă pentru un subset de boli autoimune, cum ar fi BII, dar abordarea ar putea fi aplicată și în alte cazuri în care variantele genetice au conexiuni mecaniciste necunoscute.

Cercetătorii sugerează că, cu o aplicare mai extinsă, capacitatea de a ataca bolile autoimune ar putea fi mult sporită. Cu toate acestea, natura delicată a acestor boli și a căilor lor poate complica tratamentele.

Dacă aceste descoperiri se aplică pe scară largă, noile tratamente care vizează ETS2 ar putea reduce inflamația mai eficient și cu mai puține efecte secundare decât tratamentele actuale. Cu toate acestea, țintirea precisă a ETS2 ar putea fi o provocare și necesită o dezvoltare atentă pentru a evita efectele nedorite asupra altor funcții corporale.