Cum identifici factorii declanșatori ai crizelor epileptice. Tot ce trebuie să știi despre diferitele tipuri de epilepsie și cum să le recunoști

Vezi și: Unul dintre cele mai bune exerciții de rezistență dacă îl faci corect. Impactul asupra densității minerale osoase și sănătății coloanei vertebrale

Epilepsia este o tulburare neurologică caracterizată prin crize recurente, neprovocate, care rezultă din activitatea electrică anormală din creier. Există patru tipuri principale: focal, generalizat, focal și generalizat combinate și necunoscut. Tipul de criză determină tipul de epilepsie pe care îl are o persoană.

Diferitele tipuri afectează creierul în mod diferit, convulsiile focale afectând doar o parte a creierului, iar convulsiile generalizate afectând întregul creier.

Pentru a fi diagnosticată, o persoană trebuie să experimenteze două sau mai multe crize neprovocate. Unele persoane pot primi un diagnostic dacă au avut o criză și medicul suspectează o probabilitate ridicată de a avea o alta.

Aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume au epilepsie. Medicii încă descoperă mai multe despre această tulburare cronică și există mai multe tipuri de convulsii. Unele persoane pot experimenta o sensibilitate crescută la lumină, în timp ce altele pot experimenta o sensibilitate crescută la sunet.

Factori declanșatori

Declanșatorii crizelor sunt evenimente sau situații care apar înainte de o criză.

Printre factorii declanșatori comuni se numără:

- stresul

- problemele de somn

- consumul de alcool

- schimbările hormonale

- luminile intermitente

- lipsa unei alimentații sănătoase și echilibrate

- deficiențele de vitamine și minerale

- suprasolicitarea fizică

- anumite alimente (cofeina este un factor declanșator comun)

- deshidratarea

- anumite momente ale zilei sau ale nopții

-  utilizarea anumitor medicamente fără prescripție medicală pentru răceală, alergii și somn

- omiterea dozelor de medicamente anticonvulsive.

Pentru a identifica factorii declanșatori ai crizelor, este important să vă urmăriți crizele și evenimentele din jurul lor. Țineți un jurnal al crizelor și notați ora din zi la care a avut loc fiecare criză, evenimentele sau circumstanțele speciale din jurul momentului crizei și cum v-ați simțit.

Dacă suspectați un factor declanșator, urmăriți-l pentru a determina dacă este un factor declanșator real. De exemplu, dacă suspectați că cafeina este un declanșator al crizelor, analizați dovezile pentru a determina dacă este sau nu un declanșator.

Citește și: Cel mai important obicei la care trebuie să renunți dacă ai hipertensiune arterială. Legătura dintre alimentație, stres și hipertensiune arterială

Foto: Freepik @DC Studio

Tipuri de epilepsie

Epilepsia este clasificată în funcție de tipurile de crize pe care le experimentează o persoană, patru tipuri principale de epilepsie fiind identificate pe baza acestor tipare. Fiecare tip afectează creierul în mod diferit, prezentând simptome distincte și necesitând abordări de tratament adaptate.

Epilepsie generalizată: Acest tip implică crize generalizate care afectează simultan ambele părți ale creierului. Convulsiile pot fi fie motorii (care afectează mișcarea fizică), fie nemotorii (fără mișcare).

Simptomele motorii includ smucituri, slăbiciune, rigiditate musculară, contracții sau spasme ale întregului corp. Crizele nemotorii, adesea denumite crize de absență, implică pauze bruște în mișcare, priviri în gol, scurte spasme musculare sau fluturarea pleoapelor. Epilepsia generalizată debutează frecvent în copilărie, dar poate fi observată și la adulți.

Epilepsia focală: În epilepsia focală, crizele încep într-o anumită zonă a creierului, putând să se răspândească în alte zone. Acest tip începe adesea cu o aură sau o senzație de avertizare, care poate include o senzație de fluturare în stomac.

Crizele focale se pot prezenta cu simptome motorii precum spasme, spasme sau mișcări repetate (cum ar fi baterea din palme sau mestecatul). Simptomele nemotorii, care nu implică mișcări, pot provoca confuzie, schimbări emoționale sau senzații precum valuri calde sau reci, piele de găină sau nemișcare.

Epilepsie combinată generalizată și focală: Persoanele cu acest tip prezintă atât crize generalizate, cât și crize focale, prezentând un amestec de simptome din ambele categorii. Acest tip combinat este frecvent asociat cu sindromul Dravet, o formă genetică rară de epilepsie legată de mutațiile genei SCN1A.

Acesta este adesea diagnosticat greșit, astfel încât consultul medical este esențial pentru cazurile suspecte.

Epilepsie necunoscută: Acest diagnostic este pus atunci când originea convulsiilor este incertă. În cazul epilepsiei necunoscute, persoanele pot prezenta simptome motorii, cum ar fi crizele tonico-clonice (denumite anterior „grand-mal”), care implică rigidizare musculară, sacadări ritmice, pierderea cunoștinței și, uneori, incontinență.

Simptomele nemotorii includ nemișcarea, privirea în gol sau pauze în mișcare. Crizele tonico-clonice durează 1-3 minute, dar este nevoie de asistență medicală dacă se prelungesc peste cinci minute.

Fiecare tip de epilepsie prezintă provocări unice în diagnostic și tratament, subliniind importanța îngrijirii specializate.

Diagnostic și tratament

Nu toate crizele indică epilepsia. Printre factorii declanșatori potențiali se numără glicemia anormală, febra, infecția, traumatismul cranian, accidentul vascular cerebral, traumatismul cerebral, sevrajul de la droguri sau alcool sau reacțiile alergice la medicamente.

Dacă o criză se datorează exclusiv uneia dintre aceste cauze, persoana respectivă nu suferă de epilepsie.

Cu toate acestea, dacă niciuna dintre aceste cauze nu declanșează criza, persoana poate avea epilepsie. Diagnosticul implică determinarea faptului dacă criza a fost cauzată de epilepsie, utilizând istoricul medical, testele EEG, analizele de sânge și testele imagistice ale creierului, cum ar fi scanarea CT sau RMN.

Medicii prescriu de obicei medicamente pentru a controla și opri crizele epileptice în funcție de tipul de criză, istoricul medical și vârsta unei persoane. Dacă primul medicament nu funcționează, medicii pot prescrie un medicament diferit în locul acestuia sau combinat cu acesta. Majoritatea persoanelor cu epilepsie au un răspuns bun la această formă de tratament.

Unele persoane au epilepsie rezistentă la medicamente, ceea ce înseamnă că nu își pot controla epilepsia folosind primele două medicamente prescrise. Aproximativ 33% dintre adulți și 20-25% dintre copiii cu epilepsie nu răspund la tratamentul inițial și trebuie să ia în considerare alte opțiuni.

Un medic va discuta despre diferitele tratamente pe care o persoană le poate încerca, cum ar fi intervenția chirurgicală, schimbările de dietă, stimularea nervului vag (VNS), terapia comportamentală și uleiul CBD.

Persoanele cu epilepsie trebuie să fie consecvente cu medicația și regimul lor de tratament și să încerce să evite declanșatorii crizelor. Acestea ar trebui să țină un jurnal al crizelor pentru a înregistra posibilele declanșatoare.

Copiii diagnosticați cu epilepsie o depășesc adesea odată cu vârsta, dar pentru cei a căror epilepsie continuă până la vârsta adultă sau cei diagnosticați mai târziu în viață, este posibil să trăiască o viață normală cu epilepsie.

Atunci când o persoană suspectează că a avut o criză, trebuie să solicite asistență medicală pentru a determina ce a cauzat criza, tipul de criză și pentru a discuta pașii următori corespunzători. Tratamentul adecvat poate controla crizele și este foarte posibil să trăiți o viață normală și plină cu epilepsie.