Neuropatia periferică: amorțeala sau paralizia mâinilor și a picioarelor. Cunoașterea semnelor timpurii poate ajuta la gestionarea afecțiunilor

Neuropatia periferică este cauzată de o leziune a nervilor periferici, care sunt situați dincolo de creier și de măduva spinării. Această afecțiune se manifestă frecvent la nivelul mâinilor și picioarelor sub formă de paralizie, amorțeală și disconfort. Digestia și excreția se numără printre funcțiile corporale și zonele suplimentare care pot fi afectate.

Prin intermediul nervilor motori, sistemul nervos periferic transmite informații de la creier și măduva spinării, cunoscute și ca sistem nervos central, către restul corpului. Nervii senzoriali transmit informații de la nervii periferici la sistemul nervos central.

Neuropatia periferică poate apărea din cauza diferiților factori, inclusiv leziuni traumatice, infecții, tulburări metabolice, influențe ereditare sau expunere toxică. Diabetul este una dintre cele mai răspândite cauze de neuropatie.

Vezi și: Care este nivelul normal de glucoză. Factorii care afectează nivelul de zahăr din sânge. Ce se întâmplă dacă nu îl verifici

Simptome

Fiecare nerv din sistemul periferic îndeplinește o funcție distinctă. Simptomele variază în funcție de tipul de nerv care este afectat. Nervii sunt clasificați astfel:

- Nervi senzoriali care primesc informații de la epidermă cu privire la temperatură, durere, vibrații și contact.

- Nervi motori care controlează mișcările musculare.

- Nervii autonomi care reglează funcțiile corporale, inclusiv respirația, digestia, tensiunea arterială, transpirația și pulsul.

Simptomele neuropatiei periferice pot include:

- Apariția treptată a amorțelii, înțepăturilor sau furnicăturilor la nivelul picioarelor sau mâinilor.

- Durere ascuțită, înțepătoare, pulsatilă sau usturătoare.

- Sensibilitate extremă la atingere.

- Durere în timpul unor activități care nu ar trebui să provoace durere, cum ar fi durerea în picioare atunci când îți pui greutatea pe ele sau când sunt sub o pătură.

- Lipsă de coordonare și căderi.

- Slăbiciune musculară.

- Senzația că porți mănuși sau șosete permanent.

- Incapacitatea de a te mișca dacă nervii motori sunt afectați.

Dacă sunt afectați nervii autonomi, simptomele pot include:

- Intoleranță la căldură.

- Transpirație excesivă sau imposibilitatea de a transpira.

- Probleme intestinale, vezicale sau digestive.

- Scăderi ale tensiunii arteriale, provocând amețeli sau stări de amețeală.

O formă de neuropatie periferică cunoscută sub numele de mononeuropatie poate afecta un singur nerv. Dacă afectează doi sau mai mulți nervi în regiuni distincte, afecțiunea este denumită mononeuropatie multiplă; dacă afectează numeroși nervi, se numește polineuropatie. De exemplu, sindromul de tunel carpian constituie o mononeuropatie. Majoritatea pacienților cu neuropatie periferică prezintă și polineuropatie, conform Mayo Clinic.

Când trebuie să consulți un medic

Consultăimediat un medic dacă simți durere, slăbiciune sau senzație atipică la nivelul mâinilor sau picioarelor. Tratamentul și diagnosticarea timpurie oferă cea mai mare oportunitate de a gestiona simptomele și de a preveni alte leziuni ale nervilor periferici.

Foto: Freepik @EyeEm

Cauze

Neuropatia periferică este o leziune nervoasă care poate fi provocată de o varietate de afecțiuni. Următoarele condiții sunt capabile să inducă neuropatia periferică:

- Bolile autoimune. Printre acestea se numără afecțiuni precum vasculita, polineuropatia demielinizantă inflamatorie cronică, sindromul Sjogren, lupusul și artrita reumatoidă. În plus, anumite tumori maligne care afectează sistemul imunitar pot duce la polineuropatie. Acesta este sindromul paraneoplazic, o tulburare autoimună în cea mai severă manifestare a sa.

- Diabetul și sindromul metabolic. Acesta este cel mai răspândit factor. Peste 50% dintre persoanele diagnosticate cu diabet zaharat vor evolua către o formă de neuropatie.

- Infecții. Infecțiile virale sau bacteriene specifice, cum ar fi lepra, difteria, HIV, boala Lyme și zona zoster, se numără printre acestea.

- Tulburări moștenite. Boala Charcot-Marie-Tooth și alte forme ereditare de neuropatie sunt tulburări familiale.

- Tumori. Atât creșterile maligne, sau canceroase, cât și cele benigne, sau necanceroase, sau benigne, sunt capabile să se dezvolte pe nervi sau să exercite presiune asupra acestora.

- Tulburări ale măduvei osoase. Printre acestea se numără gammopatiile monoclonale, care sunt proteine prezente în mod anormal în sânge; amiloidoza, o formă rară de mielom care are impact asupra oaselor; limfomul și mielomul.

- Alte boli. Acestea cuprind tulburări metabolice, cum ar fi afecțiunile hepatice sau renale, precum și hipotiroidismul, o tiroidă inactivă.

Măsuri preventive

Controlul condițiilor medicale riscante este cea mai eficientă metodă de evitare a neuropatiei periferice. Următoarele practici promovează sănătatea nervilor:

- Consumă o dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe pentru a menține nervii sănătoși. Consumă surse alimentare îmbogățite cu vitamina B-12, inclusiv carne, pește, ouă, produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi și cereale. Cerealele îmbogățite sunt o sursă excelentă de vitamina B-12 pentru vegetarieni și vegani; cu toate acestea, ar trebui să consulți un profesionist din domeniul sănătății înainte de a lua suplimente de B-12.

- Fă exerciții fizice regulate. Cu aprobarea unui medic, străduiește-te să faci exerciții fizice timp de minimum 30 de minute până la o oră, de trei ori pe săptămână.

- Evită expunerea la elemente care ar putea induce leziuni nervoase. Acești factori pot consta în mișcări repetitive, expunerea la substanțe chimice toxice, fumatul și consumul excesiv de alcool.

Neuropatia periferică, care rezultă în urma leziunilor nervoase din afara creierului și a măduvei spinării, se manifestă prin slăbiciune, amorțeală și durere, având un impact asupra vieții de zi cu zi. Cauzele variază, inclusiv diabetul, bolile autoimune, infecțiile și leziunile. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt vitale. Adoptarea unui stil de viață sănătos, gestionarea afecțiunilor subiacente și evitarea factorilor de risc contribuie la sănătatea nervilor. Controalele regulate și atenția promptă la simptome sunt esențiale pentru o îngrijire optimă.