Tututor ni s-a întâmplat să uităm dacă am închis ușa sau am oprit aragazul. Dar, oare, cât de normal este să uităm anumite lucruri aparent banale și când este uitarea un semnal de...
Vezi și: Apneea în somn, pericolul tăcut cu riscuri cardiovasculare crescute. Duce la AVC și diabet
Uitarea este o parte obișnuită a experienței noastre zilnice. Fie că intrăm într-o cameră și uităm de ce am venit sau ne străduim să ne amintim numele cuiva, aceste momente sunt familiare pentru toată lumea. Cu toate acestea, mai degrabă decât să privim uitarea ca pe un defect, știința sugerează că aceasta are mai multe scopuri utile.
Uitarea a fost studiată încă din secolul al XIX-lea, iar "curba uitării", propusă de psihologul german Hermann Ebbinghaus, a fost una dintre primele contribuții în acest domeniu. Ebbinghaus a demonstrat că majoritatea amintirilor se estompează rapid, deși rata de uitare încetinește în timp.
Cercetări recente în neuroștiințe confirmă acest model și evidențiază că creierul nostru pur și simplu nu poate reține fiecare detaliu. În schimb, avem tendința de a ne aminti doar informațiile cele mai relevante.
Pentru a forma amintiri, atenția joacă un rol esențial, după cum a descoperit laureatul Nobel Eric Kandel. Amintirile se creează atunci când sinapsele – conexiunile dintre neuroni – se întăresc, lucru care se întâmplă atunci când acordăm atenție activă unui subiect. Același proces ne permite să uităm detaliile irelevante, menținând astfel mintea organizată.
Vezi și: Cancerul de vezică, simptome doar în stadii avansate
Memoria nu ține doar de reținere, ci și de adaptabilitate. Amintirile trebuie să fie suficient de flexibile pentru a încorpora informații noi. Imaginați-vă o situație în care ruta voastră obișnuită spre serviciu este închisă și trebuie să învățați una nouă, temporar.
Creierul slăbește conexiunile rutei anterioare în timp ce le întărește pe cele noi, permițându-vă să vă adaptați fără probleme.
Dintr-o perspectivă evolutivă, această flexibilitate a fost crucială. Oamenii preistorici aveau nevoie să își actualizeze amintirile dacă un mediu considerat sigur devenea periculos. Nerespectarea acestei adaptări ar fi reprezentat o amenințare directă pentru supraviețuirea lor, potrivit The Conversation.
Creierul nostru este inundat zilnic cu informații, iar fără uitare, procesarea și reținerea acestora ar deveni copleșitoare. Uitarea permite creierului să elibereze spațiu pentru date mai relevante sau mai recente. Acest proces de reținere selectivă a memoriei este benefic pentru funcționarea cognitivă generală.
De exemplu, persoanele cu tulburare de stres posttraumatic (PTSD) pot întâmpina dificultăți în a uita anumite evenimente traumatice. În astfel de cazuri, incapacitatea de a "uita" poate duce la stres constant, deoarece persoana este continuu declanșată de stimuli din mediul înconjurător.
Memorie - FOTO: Freepik@kues1
Un aspect familiar al uitării temporare este fenomenul "pe vârful limbii". Acest fenomen, studiat de psihologii Roger Brown și David McNeill, implică cunoașterea unui cuvânt, dar incapacitatea de a-l accesa în momentul respectiv. Această dificultate nu semnifică neapărat o pierdere a memoriei, ci poate semnala că informația este momentan inaccesibilă, nu uitată definitiv.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, această experiență devine mai frecventă, probabil din cauza faptului că creierul are un catalog mai extins de informații prin care trebuie să treacă. Acest fenomen poate reflecta modul în care creierul indică faptul că memoria este acolo, dar necesită un efort suplimentar pentru a fi accesată.
Vezi și: Long COVID, asociat cu inflamația și deteriorarea inimii
Uneori, amintirile nu sunt pierdute, ci ascunse, iar cercetătorii au arătat că amintirile uitate pot fi reactivate în anumite condiții. Experimentele pe rozătoare au demonstrat că amintirile pot fi reînviate prin activarea unor conexiuni neuronale specifice. Deși această cercetare este încă într-un stadiu incipient, ea deschide noi posibilități pentru înțelegerea proceselor de recuperare a memoriei umane.
Pe termen lung, uitarea joacă un rol esențial în capacitatea creierului de a funcționa eficient. Prin eliminarea informațiilor irelevante sau depășite, creierul nostru poate face loc pentru date noi și semnificative. Această capacitate de uitare selectivă a ajutat oamenii să se adapteze și să prospere de-a lungul istoriei, echilibrând nevoia de reținere a memoriei cu necesitatea de a rămâne flexibili și receptivi la schimbările din mediu.
Deși uitarea excesivă, așa cum se întâmplă în cazul unor condiții precum boala Alzheimer, poate avea rezultate negative, uitarea în sine este un proces natural și benefic. Ea ne-a permis să evoluăm, să ne adaptăm și să gestionăm volumele enorme de informații pe care creierul nostru le procesează zilnic.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
Știi ce zi e azi? E vineri 13. Ziua despre care toată lumea vorbește cu teamă, ziua când ghinionul pare să bântuie fiecare colț.
