Sindromul cuibului gol poate afecta pe oricine. Iată cum recunoașteți simptomele.
Sindromul cuibului gol îi afectează pe părinți. În timp ce absolvenții de liceu se pregătesc să plece la facultate, experții spun că această nouă eră pentru părinți este un moment bun pentru a examina identitatea de sine și relațiile.
Pentru mulți dintre acești tineri adulți, ritualul absolvirii liceului este urmat de un moment la fel de important din viața lor - participarea la facultate.
Pentru unii dintre ei, facultatea înseamnă că trebuie să își părăsească locuința. Mutarea pentru a urma o facultate este, fără îndoială, una dintre cele mai mari tranziții pe care le poate experimenta un copil.
Este, de asemenea, un moment emoționant pentru părinți. Sentimentele de tristețe, chiar de durere, care apar atunci când copilul dumneavoastră se mută pentru a urma o facultate sunt perfect normale, potrivit lui Emanuel Maidenberg, PhD, profesor clinic de psihiatrie și științe biocomportamentale la Școala de Medicină David Geffen de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA). El este, de asemenea, director al Clinicii de terapie cognitiv-comportamentală a școlii.
Anii de creștere a copilului pot fi atotcuprinzători pentru părinți.Concentrarea asupra copiilor - a-i conduce la antrenamente, a-i ajuta la teme, a le pregăti mesele - face parte din viața de părinte.
Dar aceste activități atotcuprinzătoare fac ca părinții să se lase ușor împotmoliți în logistica de zi cu zi și să piardă din vedere propriile dorințe, nevoi și dorințe personale.
Cu alte cuvinte, părinții au tendința de a pierde din vedere cine sunt ei ca indivizi și cine sunt ca și cuplu. Iar atunci când ultimul copil pleacă din casă, adulții rămân adesea cu un gol uriaș.
Această experiență este adesea denumită ”sindromul cuibului gol”. Dar nu toate speranțele sunt pierdute, a precizat Maidenberg. tunci când copilul se mută departe pentru facultate, este o ocazie excelentă pentru părinți să facă un bilanț. Atât ca un cuplu, cât și ca indivizi.
”Este un moment excelent pentru a vă revizui valorile”, a spus Maidenberg.
Mai mult, este, de asemenea, un bun exercițiu pentru când vine pensionarea.
”Este același lucru pe care va trebui să îl faceți peste 15 sau 20 de ani. S-ar putea să nu fie la fel de dramatic, dar este o deschidere pentru a revedea ceea ce vă interesează ca și cuplu”, a spus el.
Sindromul cuibului gol nu este un diagnostic clinic. Dar este un fenomen pe care părinții îl experimentează atunci când copiii lor pleacă de acasă, potrivit Clinicii Mayo.
Unele studii au arătat că cazurile severe de sindromul cuibului gol pot duce la depresie, anxietate sau alcoolism. Dar cercetările arată că noile hobby-uri sau noile responsabilități îi pot ajuta pe părinți să facă față.
Katie Riordan este mama a două fiice. Una a absolvit facultatea în urmă cu câțiva ani, iar cealaltă urmează să o termine în luna mai. Ea este de acord că plecarea celui de-al doilea copil a fost mult mai dificilă decât cea a primului copil.
”Am avut o cădere nervoasă completă. A fost tristețe și regret. Mult regret că nu m-am bucurat mai mult. Am avut atât de multe amintiri nostalgice”, a spus ea.
Riordan a lucrat întotdeauna cu normă întreagă în afara casei și a călătorit aproape 50% din timp. Așa că, într-un fel, era obișnuită să le simtă lipsa fiicelor sale.
Cu toate acestea, golul a devenit cu adevărat evident atunci când calendarul ei social s-a schimbat. Cea mai mică dintre ele este o jucătoare de fotbal pasionată, iar ea și soțul ei erau foarte implicați în acest sport.
”Atât de mult din ceea ce făceam era despre ea. Ceea ce am pierdut a fost ceea ce am avut în comun timp de atâția ani”, a spus ea.
Ea a spus că acești ultimi ani au forțat-o să se uite la propria identitate de sine. Yoga a devenit o pasiune regăsită, împreună cu practicarea atenției și a meditației. Ea a spus că noile obiceiuri au ajutat la formarea creșterii sale personale.
Vezi și: Care sunt bolile din spatele degetelor umflate. Retenția de apă, cea mai frecventă cauză
Maidenberg a spus că Riordan este un bun exemplu de ceea ce ar trebui să facă părinții. Cheia este să vă acordați timp pentru a explora noi rutine și obiceiuri.
Odată ce v-ați ales noua rutină, nu vă așteptați totuși la o satisfacție instantanee. Asigurați-vă că vă acordați între șase și opt săptămâni pentru ca aceasta să se instaleze.
”Faceți-o la prima oră dimineața și atașați-o la ceva ce faceți deja. Trebuie să vă faceți loc. Trebuie să o faci în ciuda a ceea ce simți”, a spus el.
Riordan a adăugat că, în timp, sentimentele ei de tristețe și pierdere au dispărut în cele din urmă. Ea atribuie numeroasele conversații cu fiicele sale ca fiind de ajutor în acest proces. Prin aceste discuții și-a dat seama că munca ei de părinte nu s-a încheiat în niciun caz.
”De fapt, cred că sarcina mea de părinte a escaladat. Acum vor ajutorul meu în ceea ce privește alegerile de viață, nu doar la matematică”, a spus ea.
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.
De ce scaunele de la cinematograf sunt roșii. Impactul culorii asupra creierului.
