Cancerele care nu se vindecă reprezintă o provocare pentru medici. Care sunt, însă, tipurile de cancer asupra cărora nu are efect tratamentul.
Cancerele care nu se vindecă au un prognostic sumbru. În războiul împotriva cancerului, medicii depistează și tratează agresiv mai multe tumori maligne ca niciodată.
Dar, în același timp, tratează în exces mai multe tipuri de cancer decât oricând. Cancerul există pe un spectru. Unele au mai puțin de 5% șanse de a progresa peste două decenii, în timp ce altele au peste 75% șanse de a progresa în decurs de unul sau doi ani. Pentru cancerele cu risc scăzut, pacienții și medicii lor ar trebui să ia în considerare ”supravegherea activă” a tumorii, mai degrabă decât să opteze pentru un tratament imediat sub formă de operație sau chimioterapie.
Efortul colectiv de îmbunătățire a tratamentului cancerului este adesea descris ca un ”război”, ca și cum tumorile maligne ar fi un flagel care trebuie eradicat și distrus fără milă în momentul în care este detectat. Însă, în prezent, oncologii solicită din ce în ce mai mult un armistițiu în cazul multor tipuri de cancer. Lupta s-ar putea să fi mers prea departe.
Pe măsură ce screeningul pentru depistarea cancerului a devenit mai puternic în ceea ce privește domeniul de aplicare și din ce în ce mai răspândit, se depistează mai multe cancere decât oricând. Un studiu al CDC publicat anul trecut a constatat că, între 2009 și 2018, numărul de persoane diagnosticate cu cancer a urcat de la 1.292.222 la 1.708.921 de persoane.
Pentru cancerele agresive ale plămânilor, colonului și pancreasului, această detectare avansată poate fi o salvare de vieți. Dar pentru cancerele cu risc scăzut, inclusiv, de exemplu, cele de prostată, uretrală, tiroidă, anumite limfoame non-Hodgkin și unele zone ale sânului, un test pozitiv poate duce la stres emoțional și la un tratament inutil și solicitant din punct de vedere fizic.
Cancerul, pe care mulți oameni îl consideră instinctiv ca pe o condamnare la moarte, există de fapt pe un spectru larg, variind de la un risc ultra-redus, cu mai puțin de 5% șanse de a progresa în decurs de două decenii, până la un risc extrem de ridicat, cu peste 75% șanse de a progresa în decurs de un an sau doi.
Deoarece tratamentul cancerului, inclusiv chimioterapia și intervenția chirurgicală, poate fi costisitor și poate schimba viața, obiectivul ar trebui să fie acela de a mânui aceste arme în cazurile în care sunt necesare și de a le ține în teacă atunci când nu sunt necesare.
În schimb, în cazul cancerelor cu risc scăzut, modul de operare ar trebui să fie probabil ceea ce se numește ”supraveghere activă”, definită de Institutul Național de Cancer ca fiind ”un plan de tratament care implică urmărirea îndeaproape a stării pacientului, dar fără a administra niciun tratament, cu excepția cazului în care există schimbări în rezultatele testelor care arată că starea pacientului se înrăutățește”, notează Big Think.
Vezi și: Lombosciatica, afecțiunea frecventă cu dureri fulgerătoare. Care este tratamentul
Recent, un studiu pe termen lung care a comparat supravegherea activă a cancerului de prostată cu terapii agresive, cum ar fi chirurgia și radioterapia, nu a constatat nicio diferență în ceea ce privește ratele de supraviețuire pe parcursul a 15 ani de urmărire. Un studiu din 2021 care a comparat chirurgia frontală a melanomului și simpla monitorizare cu ultrasunete a dus, de asemenea, la același risc general de deces. Studii repetate de supraveghere activă pentru cancerul tiroidian au raportat, de asemenea, rezultate excelente pentru pacienți.
”Cred că noul rol al medicilor este acela de a fi un antrenor și de a încerca cu adevărat să ajute la explicarea tuturor acestor date complicate și de a-i ajuta pe oameni să facă o alegere potrivită pentru ei”, a declarat în 2017 pentru CBS News Dr. Laura Esserman, chirurg specialist în cancer de sân și oncolog la Universitatea California-San Francisco.
Vezi și: Apa micelară, produsul minune potrivit pentru toate femeile. Cum se alege corect
O metodă pe care medicii ar putea să o adopte cu pacientele lor este să se abțină de la a numi ”cancer” o tumoare foarte timpurie, neagresivă. Un studiu din 2019 a constatat că voluntarii cărora li s-a prezentat un diagnostic ipotetic au ales mult mai des chirurgia în locul supravegherii atunci când o tumoare a fost descrisă ca fiind ”cancer” față de un ”nodul”, un termen mai puțin încărcat.
De asemenea, medicii ar putea reduce cantitatea de screening pe care o fac, în special în cazul adulților sănătoși sau al adulților în vârstă, care probabil ar opta oricum să nu trateze un cancer diagnosticat.
Din nefericire, dorința de detectare și tratament precoce poate fi greu de înlăturat, a declarat pentru CBS News Dr. H. Gilbert Welch, un important cercetător în domeniul cancerului.
”În mod ironic, cu cât un test de depistare face mai multe supradiagnosticări, cu atât devine mai popular, pentru că sunt mai mulți oameni care se simt ”supraviețuitori” datorită depistării. Deși se întâmplă să fie un cancer care nu avea să le deranjeze niciodată. Ei nu vor ști niciodată asta”, a spus dr. H. Gilbert Welch.
Crezi că ești sănătos. Analizele ies bine, simptomele lipsesc. Dar cancerul este deja acolo, iar urmările sunt fatale.
Tratamentul care înlocuiește terapiile toxice împotriva cancerului. Are precizie de milimetru.
