Cancerul de vezică, simptome, diagnostic și tratament

Dana Lascu / 02 sep 2018 / 20:52

Cancerul înseamnă creșterea anormală a celulelor din organism. Cancerul vezicii urinare începe de obicei în interiorul căptușelii interioare a vezicii urinare, organul care stochează urina după ce trece de rinichi. Iată un minighid despre ce înseamnă cancerul de vezică urinară, care sunt simptomele sale, cum poate fi diagnosticat și câte stadii are, dar și ce tratamente, inclusic de ultimă generație, pot fi abordate în astfel de cazuri. 

Cele mai multe tipuri de cancer de vezică urinară sunt depistate devreme, când tratamentele au o rată mare de succes și boala nu s-a răspândit dincolo de vezică. Dar cancerul vezicii urinare tinde să recidiveze, așa că pacientul va trebui să facă regulat controale.

Simptomele cancerului de vezică

Sânge în urină

Sângele în urină poate fi un semn al cancerului de vezică, fie cel pe care-l vezi cu ochiul oiber, fie cel descoperit la testele de rutină. Urina poate părea mai întunecată decât de obicei, maronie sau (rareori) de un roșu intens. Cel mai frecvent, sângele din urină nu este o consecință a cancerului, ci se datorează altor cauze. Acestea includ exerciții fizice intense, traume, infecții, afecțiuni de sânge sau rinichi sau este consecința administrării unor medicamente, cum ar fi diluanții sanguini.

Schimbările vezicii

Deși simptomele pe care le dă vezica urinară pot fi și ale altor boli, cancerul poate provoca uneori modificări ale funcționării acesteia, inclusiv:

- nevoia de a urina, dar cantitatea de urină este mică sau deloc,

- nevoia de a urina mai frecvent,

- blocaje urinare,

- urinarea dureroasă și dificultățile de urinare.

Infecții ale tractului urinar sau pietrele la vezică pot da simptome similare.

Factori de risc:

Fumatul

Deși cauzele cancerului de vezică rămân necunoscute, fumatul este un factor principal de risc. Fumătorii au de patru ori mai multe șanse să facă această formă de cancer decât persoanele care nu au fumat niciodată. Produsele chimice din fumul de tutun sunt transportate din plămâni în sânge, apoi filtrate prin rinichi în urină. Aceasta concentrează substanțele chimice dăunătoare din vezică, unde acestea distrug celulele, ceea ce poate decanșa cancerul, arată webmd.com.

Expunerea la chimicale

Cercetările sugerează că anumite job-uri pot crește riscul de cancer de vezică urinară. Spre exemplu, muncitorii din turnătorii, mecanicii și coaforii se numără printre cei care pot fi expuși la substanțe chimice care cauzează cancer.

Anumite substanțe chimice industriale au fost legate de riscul de cancer de vezică urinară. Expunerea prelungită la chimicalele numite amine aromatice, cum ar fi benzidina și beta-naftilamină, care sunt uneori utilizate în industria vopselelor, pot declanșa cancer de vezică urinară, arată Societatea Americană de Cancer (American Cancer Society).

Dacă lucrați cu coloranți sau cu cauciuc, textile, piele sau vopsele, asigurați-vă că respectați procedurile de siguranță pentru a reduce contactul cu substanțele chimice periculoase.

Atenție, fumatul crește riscul de expunere chimică.

Alți factori de risc:

Oricine poate face cancer de vezică urinară, dar următorii factori cresc riscul de a dezvolta boala:

Sexul: Bărbații au de trei ori mai multe șanse să facă această formă de cancer

Vârsta: Nouă din 10 cazuri de cancer de vezică au fost diagnosticate la persoane peste 55 de ani

Rasa: Albii au risc de două ori mai mare decât afro-americanii.

Alți factori pot fi: moștenirea genetică (istoric familial de cancer la rinichi), o altă formă de cancer avută anterior, anumite defecte din naștere ale vezicii, iritația cronică a vezicii.

Mai târziu, pot să apară și alte simptome, precum:

- Pofta de mâncare scăzută și pierderea bruscă în greutate, ambele inexplicabile,

- Anemie și stări febrile,

- Dureri în zona lombară, anală și în cea pelvină,

- Umflarea picioarelor și apariția unei inflamații pelviene.

Cum se pune diagnosticul

Nu există vreun test de rutină pentru cancer la vezică. Dar dacă aveți un risc crescut sau aveți simptome, medicul dumneavoastră poate să recomande mai întâi un test de urină. Dacă este necesar, o procedură denumită cistoscopie va permite medicului să vadă în interiorul vezicii urinare, cu un tub subțire, luminat, cu o cameră video la capăt. Cistoscopul poate fi utilizat pentru a preleva probele de țesut mic (o biopsie) care trebuie examinată sub microscop. O examinare histoptologică este cea mai bună modalitate de a diagnostica cancerul de vezică urinară, arată și Societatea Europeană de Oncologie.

Diagnostic: imagistică

Dacă sunt găsite, la biopsie, celule canceroase, testele imagistice pot arăta dacă boala s-a răspândit dincolo de vezică. O pielografie intravenoasă utilizează colorant pentru a evidenția rinichii, vezica urinară și ureterele, tuburile care transportă urina în vezică. Scanările CT și RMN oferă imagini mai detaliate ale acestora și pot evidenția și ganglionii limfatici în apropiere. O ecografie utilizează unde sonore pentru a produce imagini. Teste suplimentare de imagistică pot căuta o posibilă extindere a cancerului în plămâni și oase.

Tipuri de cancer al vezicii urinare

Principalele tipuri de cancer al vezicii urinare sunt numite în funcție de tipul de celule care devin canceroase.

Cel mai frecvent este carcinomul urotelial (carcinomul cu celule tranziționale), care pornește cu celulele din căptușeala din interiorul vezicii urinare. Este urmat de carcinomul cu celule scuamoase (inițiat în celulele subțiri și plate din mucoasa vezicii urinare) și de adenocarcinom (pornește de la celulele din mucoasa vezicii care eliberează mucusul) și alte forme mai puțin frecvente, arat GHIDUL Societății Europene de Oncologie.

Stadiile cancerului de vezică urinară, confom webmd.com:

Stadiul 0: Cancerul stă în căptușeala interioară,

Stadiul I: Cancerul s-a răspândit la peretele vezicii,

Stadiul II: Cancerul a ajuns la musculatura din pereții vezicii;

Stadiul III: Cancerul s-a răspândit în țesutul gras din jurul vezicii urinare și, eventual, în anumiți ganglioni limfatici din apropiere. S-ar putea să se fi extins și la prostată la bărbați sau la uter sau vagin, la femei.

Stadiul IV: Cancerul s-a răspândit în pereții pelvieni sau abdominali, în ganglioni limfatici sau în locuri îndepărtate, cum ar fi oase, ficat sau plămânii.

Tratament: Chirurgie

Chirurgia transuretrală (rezecția transuretrală) se face cel mai adesea pentru cancerele de stadiu incipient. Dacă boala a invadat mai mult din vezică, chirurgul va efectua probabil o cistectomie parțială, eliminând o porțiune a vezicii urinare și a ganglionilor limfatici din apropiere.
Pentru bărbați, prostata și veziculele seminale pot fi, de asemenea, eliminate.
Pentru femei, uterul, trompele uterine, ovarele și o parte a vaginului pot fi, de asemenea, eliminate.

Tratament: Post operator

Dacă întreaga vezică a fost îndepărtată, chirurgul va construi un alt mod de stocare a urinei. O bucată din intestin poate fi utilizată pentru a crea un tub care permite urinei să curgă într-o pungă de urostomie externă. În unele cazuri, poate fi construit un rezervor intern - drenat prin intermediul unui cateter. Operațiile de ultimă generație oferă posibilitatea urinării normale prin crearea unei vezicii artificiale.

Tratament: Chimioterapia

Chimioterapia implică medicamente care ucid celulele canceroase. Aceste medicamente pot fi administrate înainte de intervenția chirurgicală pentru a reduce tumorile, făcându-le mai ușor de îndepărtat. Chimioterapia este, de asemenea, utilizată pentru a distruge orice alte celule canceroase ar rămâne după operație și pentru a reduce șansele de revenire a cancerului. Căderea părului, greața, pierderea apetitului și oboseala sunt reacții adverse frecvente. Medicamentele pot fi administrate prin venă sau direct în vezică.

Tratament: Imunoterapia

- Tratamentele cu imunoterapie ajută organismul să atace celulele canceroase ale vezicii urinare. Un tratament, numit terapia cu Bacillus Calmette-Guerin (BCG, un tip de bacterie înrudită cu cea care provoacă tuberculoza), trimite bacterii utile prin intermediul unui cateter direct în vezica urinară, arată Societatea Americană de Cancer.

- Un alt tip de tratament, denumit inhibitor imunitar al punctelor de control, face mai ușor pentru sistemul imunitar să depășească apărarea celulelor canceroase. Aceste medicamente sunt în primul rând pentru cancere avansate, administrate intravenos (IV) la fiecare 2-3 săptămâni. Simptomele asemănătoare gripei sunt un efect secundar comun al acestor tratamente.

Atezolizumab (Tecentriq), durvalumab (Imfinzi) și avelumab (Bavencio) sunt medicamente care atacă PD-L1, o proteină din celule care împiedică sistemul imunitar să le atace. Când aceasta este blocată, medicamentele practic activează răspunsul imun contra celulelor cancerigene. Ele pot micșora unele tumori și le pot încetini creșterea.

Nivolumab - Opdivo și pembrolizumab Keytruda targetează PD-1, o proteină care, în mod normal, ajută la ținerea sub control sistemul imunitar. Când această proteină este atacată, sistemul imunitar distruge celulele canceroase, precizează sursa citată.

Tratament: Radioterapia

Radioterapia utilizează raze invizibile, cu energie înaltă, cum ar fi razele X, pentru a distruge celulele canceroase și pentru a reduce tumorile. Este cel mai adesea administrată de un dispozitiv extern, din afara corpului. Radioterapia este adesea folosită în tandem cu alte tratamente, cum ar fi chimioterapia și chirurgia. Pentru persoanele care nu pot suferi intervenții chirurgicale, poate fi tratamentul principal. Efectele secundare pot include greața, oboseala, iritarea pielii, diareea și durerea la urinare.

Rata de supraviețuire a pacienților cu cancer de vezică urinară, în lume

Ratele de supraviețuire sunt strâns legate de stadiul în care boala a fost diagnosticată. Aproximativ jumătate din cancerele vezicii urinare sunt descoperite, la nivel mondial, atunci când boala este limitată la căptușeala interioară a vezicii urinare. Aproape 96% dintre acești oameni vor supraviețui cel puțin cinci ani. Cu cât cancerul este mai avansat, cu atât este mai mică rata de supraviețuire. Dar rețineți că aceste rate se bazează pe persoanele diagnosticate din 2008 până în 2014. Tratamentele și perspectivele pot fi mai bune pentru cancerele diagnosticate astăzi. Și cazul fiecărei persoane este diferit.

Viața sexuală după cancerul de vezică urinară

Chirurgia poate afecta nervii sensibili, făcând sexul mai dificil. Unii bărbați pot avea probleme în a avea o erecție, deși pentru pacienții mai tineri acest lucru se îmbunătățește, adesea, în timp. Când prostata și veziculele seminale sunt îndepărtate, materialul seminal nu mai poate fi produs. Femeile pot avea, de asemenea, probleme cu orgasmul și pot găsi sexul mai puțin confortabil. Asigurați-vă că discutați opțiunile de tratament cu medicul dumneavoastră.

Articole Recomandate
Comentarii
Get it on App Store Get it on Google Play

Citite săptămâna aceasta


Politica de confidențialitate | Politica Cookies | Copyright 2019 S.C. PRESS MEDIA ELECTRONIC S.R.L. - Toate drepturile rezervate.
sanatate.n-nxt.24