Care este diferența dintre anxietate și depresie. Psiholog: Unii cred că fac infarct, alții că vor înnebuni

Care este diferența dintre anxietate și depresie, două afecțiuni psiho-emoționale cu impact asupra vieții. Psihologul Ligia Moise le-a explicat, subliniind atât importanța unei diagnosticări corecte, dar și a modului în care acestea pot fi gestionate până la vindecare.

”Sunt două lucruri total diferite, total distincte, de la definiție până la manifestare. Anxietatea, grosso modo vorbind, este frica fără obiect, Îmi este frică de ceva ce s-ar putea să fie, s-ar putea să mi se întâmple, s-ar putea să vină. Nu ai nicio certitudine, realitatea momentului respectiv nu îți spune că s-ar putea întâmpla așa ceva, este doar o plăsmuire a gândurilor noastre.

Iar depresia, tot grosso modo vorbind, este o tristețe care poate avea cauza tot gândurile mele, tot felul meu de a mă raporta la viață sau poate avea o cauză organică, atunci când ceva se defectează în chimismul creierului și atunci eu nu mai pot gândi în așa manieră încât să nu am o mare tristețe”, a explicat psihologul Ligia Moise, la Sfat de Sănătate de la Antena 3.

Cum se manifestă anxietatea

Anxietatea se manifestă printr-o serie de simptome comportamentale, cum ar fi:

- evitarea situațiilor care au provocat sentimente neplăcute sau episoade de anxietate în trecut;

- apariția unor ticuri nervoase;

- iritabilitate;

- frică puternică de moarte:

- senzația de copleșeală;

- dificultate de concentrare;

- dezorientare;

- gândire repetitivă;

- durere de cap;

- senzația de nod în gât;

- dureri abdominale, greață, indigestie, diaree;

- palpitații, dureri în piept, tahicardie;

- oboseală, senzație de sfârșeală;

- modificări ale ritmului de somn.

În funcție de simptome, se disting mai multe categorii de tulburări anxioase, astfel:

Tulburarea de anxietate generalizată presupune existența unui comportament anxios pe o perioadă de timp mai lungă de 6 luni, corelat cu activități uzuale de tipul ieșirilor cu prietenii, mersul la școală/facultate/serviciu și discuțiile cu prietenii. Se caracterizează prin neliniște constantă, dificultăți de concentrare, tipare de gândire negativă, oboseală frecventă, nervozitate și o stare de slăbiciune.

Tulburarea de panică este un diagnostic pus persoanelor care au frecvente atacuri de panică sau care resimt o anxietate severă anticipând apariția altor atacuri de panică în viitor.

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o boală cronică, ce evoluează în timp și este caracterizată prin diverse obsesii și ritualuri comportamentale pe care pacientul le repetă pentru a reduce anxietatea.

Fobia socială reprezintă frica puternică de situațiile sociale în care pacientul ar putea fi evaluat sau judecat, și care se manifestă prin simptome fizice puternice: transpirație în exces, greață, palpitații.

Fobiile specifice reprezintă cea mai comună tulburare de anxietate, dar și cel mai ușor de tratat. În această categorie se încadrează frica de păianjeni, șerpi, înălțime, injecții sau vorbitul în public.

Tulburarea de stres posttraumatic apare ca urmare a unor evenimente traumatice, durează o perioadă lungă de timp. Iar expunerea la stimulul care a declanșat trauma este evitată de pacient, uneori chiar și izolare sau ”goluri” de memorie, notează WebMD. 

Vezi și: Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), balaurul zilelor noastre. Leca: Nu vă lăsați manipulați! Până în 2018 aveau 5% dintre români, acum au peste 50%

Cum poate fi prevenită anxietatea

”De obicei anxietatea este un lucru, pe care, de cele mai multe ori îl învățăm de la părinții, bunicii noștri, persoanele care ne-au crescut. Prevenție, dacă învăț să mă raportez corect la oameni, la evenimente de viață, și să rămân în Aici și Acum, căci viața este despre azi, nu este despre ieri și nu este despre mâine. În linii mari vorbind, depresia este pentru că am rămas în ceva din trecut, nerezolvat și neasimilat, nedigerat și neacceptat, și anxietatea este despre ce s-ar putea întâmpla mâine, nu știu, că dacă nu ghicim în stele nu știm”, a mai spus psihologul adăugând că anxietatea și depresia ne pot afecta calitatea vieții.

”Ori că sunt trist, ori că sunt tot timpul într-o temere, într-o neliniște, o îngrijorare permanentă care îmi va da, la nivelul corpului voi avea o tensiune corporală, pentru că atunci când sunt îngrijorat, implicit mă strâng și sunt mulți care au febră musculară pentru că stau tot timpul încordați.

În momentul în care organismul meu se simte amenințat, chiar și de gândurile mele, el nu poate decela dacă mâine se va întâmpla, frica pe care eu o trăiesc azi că mâine s-ar putea întâmpla, îmi determină organismul să descarce catecolamine - adrenalină, non-adrenalină și cortizol. Ori asta mă v-a pune într-o stare de alertă, o agitație foarte mare, care va determina niște stări fizice de genul palpitații, pentru că vor crește ritmul cardiac, ritmul respirator”, a mai explicat psihologul.

Vezi și: Anxietatea, susceptibilă de transmitere în familie. Risc crescut în rândul fetelor

Ce este depresia și cum se manifestă

Depresia, numită medical depresie clinică sau depresie majoră, este o tulburare afectivă marcată de cel puțin două săptămâni la rând cu o dispoziție redusă față de majoritatea situațiilor care afectează viața profesională sau personală. Frecvent, poate fi însoțită de o stima de sine scăzută, energie redusă, pierderea interesului pentru activități care erau plăcute anterior.

Simptomele pe care le poate prezenta o persoană care suferă de depresie sunt:

- o stare de spirit prostă, în mod continuu;

- senzația de neajutorare;

- absența speranței de viitor;

- stima de sine scăzută;

- plâns frecvent;

- senzația de vinovăție;

- iritabilitate;

- intoleranță față de ceilalți;

- lipsa motivației și a interesului pentru diverse activități;

- dificultatea de a lua decizii;

- absența bucuriei față de viață;

- senzația continuă de anxietate;

- gânduri suicidale și de vătămare fizică;

- schimbări ale apetitului;

- scădere în greutate sau foarte rar creșterea în greutate;

- constipație;

- dureri de cap și amețeli;

- dureri musculare și/sau articulare;

- lipsa energiei;

- libidoul scăzut;

- anomalii ale ciclului menstrual;

- probleme de somn;

- neglijarea pasiunilor;

- dificultăți în realizarea sarcinilor legate de muncă și casă.

De reținut, că foarte rar se întâmplă ca o persoană depresivă să aibă toate aceste simptome.

Factorii de risc ai depresiei, diagnosticare și tratament

Factorii de risc ai depresiei pot fi din cauze genetice, psihologice sau de mediu, astfel:

- genetica și istoricul familial;

- stresul cronic;

- trauma;

- sexul;

- o dietă nesănătoasă;

- anumite trăsături de personalitate.

Diagnosticarea depresiei de face prin examinare fizică, aceasta putând să apară și ca urmare a unor afecțiuni, teste de laborator (teste de sânge și a funcției tiroidei) și evaluare psihiatrică. 

Tratamentul depresiei se face în funcție de stadiul acesteia. Astfel, în cazul depresiei ușoare nu este recomandat tratamentul cu antidepresive, deoarece raportul risc/beneficii este unul redus. Așadar se merge pe ideea modificării stilului de viață, psihoterapie, terapia cognitiv-comportamentală și abia apoi tratamentul cu antidepresive, arată The Healthline.

Vezi și: Depresia, disociată de nivelul scăzut de serotonină. Psiholog: Stresul poate juca un rol important

Unora le este frică de infarct, altora de nebunie

Psihologul Ligia Moise a subliniat un lucru extrem de important, de care trebuie să ținem cont după episoadele de anxietate, și anume, că reacțiile ulterioare sunt ca urmare a propriilor gânduri.

”Efectul primului val de adrenalină pe care îl descarcă organismul meu ține între 30 și 90 de secunde. După aceea, dacă îmi voi menține starea mea de neliniște, cu palpitații, cu ritmul cardiac crescut, cu ritmul respirator crescut, cu palme transpirate, cu amețeală, cu senzația de ireal, de să nu pot reacționa la mediu, după acele 90 de secunde, că ține o jumătate de oră, o oră, o zi sau o viață, este strict din cauza gândurilor mele.

Calea cea mai simplă este cu ajutorul unui specialist. În primul rând, cineva trebuie să spună că ai anxietate și că nu o să faci infarct, că nu ai făcut accident vascular cerebral, nu o să înnebunești. Sunt două categorii de pacienți: unii cărora le este frică de faptul că vor face un infarct și unii cărora le este frică de faptul că vor înnebuni”, a concluzionat psihologul.

Vezi și: Psiholog și psihiatru, care sunt diferențele. Radu Leca și Karla Meder: Nu e vorba de nebunie. Trebuie să înțelegi și să accepți