Ce nu ți-a spus nimeni despre somon. De ce conține mai puțin omega-3 decât înainte

Somonul atlantic de crescătorie a devenit unul dintre cele mai tranzacționate produse alimentare la nivel global, apreciat atât pentru versatilitatea în bucătărie, cât și pentru beneficiile sale asupra sănătății.

Consumul de pește gras, cum este somonul, este considerat de mult timp cea mai bună sursă de acizi grași omega-3 cu lanț lung, esențiali pentru dezvoltarea creierului, sănătatea mintală și funcțiile cognitive.

Sursa acizilor grași omega-3

La somon, acești acizi grași trebuie obținuți prin alimentație. În cazul somonului de crescătorie, hrana conține de obicei făină și ulei de pește, așa-numitele "ingrediente marine", derivate din pești sălbatici precum hamsiile sau din resturi de pește.

Totuși, rezervele globale de omega-3 sunt limitate.

Cele mai importante pescării care furnizează ingrediente marine au fost exploatate la maximum încă din anii ’90. Pe măsură ce acvacultura cu somon a crescut, o mare parte din aceste resurse limitate au fost direcționate spre hrana pentru pești, ceea ce a dus la îngrijorări legate de sustenabilitate și la creșterea costurilor ingredientelor marine, potrivit Reuters.

Consecința: mai puțin omega-3 în somon

Rezultatul a fost o reducere semnificativă a proporției de ulei de pește în hrana somonului, înlocuită cu uleiuri vegetale care nu conțin omega-3 cu lanț lung. Între 2006 și 2015, cantitatea de omega-3 dintr-o porție de somon s-a înjumătățit. Cu toate acestea, industria somonului continuă să promoveze conținutul de omega-3: două porții de somon scoțian de crescătorie pe săptămână asigură aportul recomandat pentru un adult.

Pentru a susține creșterea industriei și menținerea nivelului de omega-3, sunt necesare măsuri de eficientizare a resurselor. Una dintre direcții este valorificarea mai bună a subproduselor din pescuit și acvacultură, tăieturi, piele, capete, bogate în omega-3 și în prezent insuficient exploatate.

Soluția: reutilizarea subproduselor și introducerea indicatorului nFifo

În jur de 50% din uleiul de pește la nivel mondial provine deja din procesarea subproduselor, însă o mare parte este în continuare irosită din cauza dificultăților de colectare, păstrare și transport, mai ales în largul mării.

Presiunea economică a stimulat industria să devină mai eficientă. În 2024, prețul uleiului de pește a depășit 8.000 de dolari pe tonă. Deși utilizarea peștelui sălbatic în hrana pentru somon a scăzut în Europa, producția a crescut, grație înlocuirii ingredientelor marine cu alternative vegetale.

Pentru a evalua sustenabilitatea, s-a introdus indicatorul fish in fish out (Fifo), care compară cantitatea de pește utilizată ca hrană cu cea obținută pentru consum uman. Un Fifo sub 1 indică un sistem eficient. Însă acest indicator nu lua în calcul conținutul de omega-3, motivul principal pentru utilizarea ingredientelor marine.

Astfel, a fost propus un nou indicator: nutrient Fifo (nFifo), care urmărește acizii grași omega-3 din captura inițială, prin procesare, până în produsul final. Metodologia nFifo încurajează utilizarea subproduselor, cu un scor mai mic pentru dietele ce conțin astfel de ingrediente, promovând astfel economia circulară.

De ce contează nFifo

În prezent, hrana somonului conține 20–25% ingrediente marine, dintre care doar 5% provin din subproduse, rezultând un nFifo de 2,17. În schimb, utilizarea exclusivă a ingredientelor marine din subproduse reduce acest scor sub 0,5, fără a compromite aportul de omega-3 pentru consumatori.

Adoptarea pe scară largă a nFifo ar putea redefini modul în care este evaluată sustenabilitatea în acvacultură. Indicatorul oferă o imagine mai nuanțată, similară celor folosite pentru amprenta de carbon, consumul de apă sau teren, și ar putea ghida consumatorii spre alegeri mai informate.