Celulele super-active, asociate cu diabetul. Tratamentele cu oxigen, ineficiente

În spatele diabetului de tip 2 și al hipertensiunii arteriale se află o problemă mai subtilă, dar nu mai puțin periculoasă: celulele chemoreceptoare supraactive. Aceste celule, localizate în apropierea arterei carotide, au fost identificate ca un factor major în apariția și agravarea afecțiunilor cardiovasculare și metabolice.

Cercetătorii de la Universitatea din Missouri au descoperit că atunci când aceste celule devin hiperactive, riscurile pentru sănătate cresc semnificativ. Deși terapia cu oxigen a redus activitatea acestor celule, efectul nu a fost suficient pentru a îmbunătăți funcțiile metabolice. Un studiu recent ridică mai multe întrebări despre rolul acestor celule și despre tratamentele care ar putea, în sfârșit, să ofere o soluție reală.

Cercetătorii de la Universitatea din Missouri investighează rolul unor celule specifice din organism care ar putea contribui la apariția tulburărilor cardiovasculare și metabolice, inclusiv hipertensiune arterială și diabet de tip 2. Ultimul lor studiu relevă o relație promițătoare, dar complexă între celulele chemoreceptoare și aceste afecțiuni.

Țintirea celulelor supra-active în tulburările cardiovasculare și metabolice

În centrul studiului se află un grup de celule chemoreceptoare situate lângă artera carotică din gât. Aceste celule joacă un rol esențial în detectarea nivelurilor de oxigen din organism.

Când aceste celule devin supraactive, sunt puternic legate de un risc crescut de condiții cardiovasculare, cum ar fi hipertensiunea arterială, și tulburări metabolice, inclusiv diabetul de tip 2. Cercetătorii își propun să determine dacă țintirea acestor celule ar putea oferi o terapie potențială pentru aceste afecțiuni.

Diabetul - FOTO: Freepik

Oxigenoterapia, studiată

Studiul, condus de Jacqueline Limberg, profesor asociat de nutriție și fiziologie a exercițiilor, investighează dacă modificarea nivelurilor de oxigen ar putea influența activitatea celulelor chemoreceptoare. Studii anterioare efectuate pe șoareci au arătat că eliminarea chemoreceptorilor supraactivi poate îmbunătăți simptomele legate de hipertensiunea arterială și nivelurile ridicate de zahăr din sânge.

Limberg și echipa sa au ipotezat că doze mari de oxigen ar putea ajuta la "oprirea" activității chemoreceptorilor, îmbunătățind astfel rezultatele pentru pacienți.

Studiul a implicat două grupuri de participanți: 17 persoane cu diabet de tip 2 și 20 de persoane fără diabet, care au servit drept grup de control. Cercetătorii au descoperit că chemoreceptorii periferici din rândul persoanelor cu diabet erau supraactivi, cu cel mai înalt nivel de activitate corespunzător celor mai mari valori ale zahărului din sânge.

Participanții au fost expuși la hipoxie — o stare în care nivelurile de oxigen sunt crescute. După expunere, activitatea chemoreceptorilor a scăzut, iar ritmul cardiac, tensiunea arterială și numărul de respirații pe minut au scăzut semnificativ. Totuși, efectul nu a diferit semnificativ între cele două grupuri. Mai important, tratamentul cu oxigen nu a avut niciun impact asupra toleranței la glucoză sau sensibilității la insulină în niciunul dintre grupuri.

Deși studiul a oferit informații valoroase despre cum activitatea chemoreceptorilor afectează sănătatea cardiovasculară și metabolică, acesta a arătat, de asemenea, că o singură sesiune de hipoxie nu îmbunătățește imediat aceste funcții. Așa cum a explicat Camila Manrique-Acevedo, coautor și profesor de medicină, "acum că înțelegem că o sesiune de hipoxie nu aduce beneficii imediate, ne putem concentra atenția asupra altor terapii care ar putea fi mai eficiente pentru pacienții cu diabet de tip 2", potrivit SciTechDaily.

Rezultatele sugerează că sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin relația dintre activitatea chemoreceptorilor și diabet și pentru a identifica tratamente mai eficiente pentru îmbunătățirea sănătății cardiovasculare și metabolice în rândul pacienților cu această afecțiune cronică.