Noi simptome ale infecției cu COVID sunt identificate la fiecare nouă tulpină. Fiecare persoană reacționează diferit, însă principalul semn este febra.
La copii, poate apărea și durerea de stomac sau chiar episoadele de vomă. Medicul pediatru, Diana Voican a explicat la emisiunea Sfat de Sănătate de la Antena 3 la ce trebuie să fie atenți părinții.
"Infecţia cu COVID este o infecţie nouă, care a afectat şi copiii aproape în egală măsură cu adulţii, chiar dacă la cei mici au fost forme mai uşoare sau forme care au trecut neobservate. Din păcate, nu este o boală bine definită ca alte boli pe care le cunoaştem.
Infecţia cu noul coronavirus poate da diverse simptome şi fiecare tulpină care apare, vine cu alt tip de simptome. De exemplu, simptomele digestive au apărut în noul val, care în cele precedente nu au fost întâlnite. Ca simptome costante ar fi febra. Atunci când cel mic face febră şi suntem pe un vârf de val de COVID, trebuie să facem un test”, a precizat medicul.
Febra, semnal de alarmă
Atunci când cei mici fac febră este un semnal de alarmă. De aceea, se recomandă ca să se realizeze un test pentru depistarea infecției cu noul coronavirus.
”Orice episod febril ar putea să ridice suspiciunea de COVID. Mai sunt şi câteva elemente care atârnă în balanţă, precum un contact cu o persoana infectată, dar şi colectivitatea este un factor care poate să determine infecția cu COVID.
Alte semne ar fi nasul înfundat, tusea, răguşeală sau durere în gât. Pot apărea durerile de burtică, durerile de cap, dar şi lipsa gustului şi a mirosului, dar mai puțin la copii. Sunt simptome care pot fi comune și cu alte boli. Testarea poate să ne confirme într-un fel sau altul. Testul PCR este cel care ne dă şi diagnosticul”, a mai subliniat medicul pediatru.
Definiția de caz, actualizată
Institutul Național de Sănătate Publică a actualizat, luni, metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus.
Astfel, criteriile clinice definesc orice persoană care prezintă cel puțin unul din următoarele semne și simptome de tuse, febră, scurtarea respirației, debut brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei.
Pentru copiii cu vârsta pana la 16 ani care prezintă manifestări gastro-intestinale (vărsături, diaree) neasociate cu alimentația, se poate suspecta infecția cu SARS-CoV-2.
Cazurile sunt clasificate astfel:
- Caz posibil – Orice persoană care întrunește criteriile clinice
- Caz probabil – Orice persoană care întrunește criteriile clinice și care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat SAU Orice persoană care întrunește criteriile de diagnostic imagistic
- Caz confirmat – Orice persoană care întrunește criteriile de laborator
Contactul direct este definit ca:
- Persoană care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
- Persoană care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână fără igiena ulterioară a mâinilor);
- Persoană care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mâna neprotejată de mănușă);
- Persoană care a avut contact faţă în faţă cu un caz de COVID-19 la o distanţă mai mică de 2 m şi cu o durată de minimum 15 minute;
- Persoană care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sala de clasă, sală de ședințe, sală de așteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 m;
- Persoană din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție.
”Legătura epidemiologică ar fi putut avea loc în perioada de 7 zile anterioare datei debutului. Orice persoană care a purtat masca/echipamentul de protectie corespunzator și a respectat distantarea fizica nu este considerată contact direct”, precizează INSP.
Definițiile de caz COVID-19 asociat asistenței medicale (IAAM)
Clasificarea cazurilor de COVID-19 ca infecții asociate asistenței medicale trebuie să țină cont de perioadele de incubație cunoscute la acest moment, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv (indiferent care este primul), după admiterea într-o unitate sanitară (în ziua 1), evaluarea sursei, prevalența COVID-19 în instituție/secție, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum și orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecției.
În acest sens putem avea următoarele situații:
Caz COVID-19 internat, cu sursă în comunitate:
– Simptomele prezente la internare sau cu debut în ziua 1 sau 2 după admitere;
– Debutul simptomelor în zilele 3-6 și o suspiciune puternică de transmitere în comunitate
Caz COVID-19 internat, cu sursă nedeterminată:
– Debutul simptomelor în ziua 3-6 după admitere, cu informații insuficiente cu privire la sursa de virus pentru a-l aloca la o altă categorie
Caz COVID-19 internat, cu sursă probabilă în spital:
– Debutul simptomelor în ziua 3-6 și o suspiciune puternică de transmitere a virusului prin asistența medicala acordată
Caz COVID-19 internat în spital, cu sursă în spital
– Debutul simptomelor în ziua ≥7 după internare.
Potrivit INSP, există și situația în care apar simptome caracteristice COVID-19 care debutează într-un interval de 7 zile de la externarea dintr-o unitate sanitară (de exemplu, reinternare), situație în care sursa de virus poate fi comunitară sau nedeterminată. În această situație evaluarea finală trebuie să țină cont de paticularitățile cazului.
”Aceste definiții nu se pot aplica în situația COVID-19 la personalul medico-sanitar. Clasificarea sursei de virus în rândul personalului medico-sanitar recunoaște aceleași categorii, dar trebuie să se bazeze pe o evaluare individuală a fiecărui caz privind probabilitatea expunerii la cazurile de COVID-19 în cadrul asistenței medicale acordate în unitatea sanitara, respectiv în comunitate”, precizează INSP.
Deces cauzat de COVID-19
Decesul cauzat de COVID-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex.traumatism, hemoragie acută majoră, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral acut, septicemie cu germen identificat prin hemocultura etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli pre-existente (de exremplu, cancer, afecțiuni hematologice etc.).
Vezi și: Scobitul în nas, dăunător sănătății. Poți risca infecții grave
Criterii pentru ințierea testării pentru SARS-CoV-2
Confirmarea promptă a cazului suspect este necesară pentru a asigura, rapid si eficient, supravegherea epidemiologică a contacților, implementarea măsurilor de prevenire și control al infecției, precum și colectarea informațiilor epidemiologice și clinice relevante, se arată în același document.
Testările pot fi realizate prin tehnici de amplificare a acizilor nucleici (RT-PCR/NAAT) și/sau teste antigenice rapide pentru SARS-CoV-2. Testul RT-PCR este considerat „standard de aur”.
„Pacienții pot fi testați și pentru alți patogeni respiratori, dar acest lucru nu trebuie sa intârzie testarea pentru SARS–CoV-2. Deoarece coinfecțiile sunt posibile, pacienții care îndeplinesc definiția de caz ar trebui testați pentru SARS-CoV-2 indiferent de prezența unui alt patogen respirator”, potrivit INSP.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
