EXCLUSIV De ce milioane de oameni ajung să creadă teoriile conspirației. Psihologul Radu Leca explică ce se întâmplă în creier

Ce trebuie să știi

• Seceta și nivelul scăzut al Dunării au readus în prim-plan teorii ale conspirației despre controlul vremii și al resurselor de apă.
• Psihologul Radu Leca explică de ce astfel de narațiuni devin atractive în perioade marcate de incertitudine și stres.
• Nevoia de control, biasurile cognitive și emoțiile pot face ca explicațiile simple să pară mai convingătoare decât realitatea complexă.
• Rețelele sociale amplifică fenomenul, iar algoritmii favorizează conținutul emoțional și spectaculos.

România traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani. Seceta severă afectează agricultura, temperaturile extreme se succed de la o zi la alta, iar nivelul Dunării a scăzut până la cote care ridică îngrijorări în mai multe zone ale țării.

În același timp, pe rețelele sociale au reapărut teorii ale conspirației care încearcă să ofere explicații pentru aceste fenomene. Unele susțin că vremea este controlată artificial prin așa-numitele "chemtrails", altele afirmă că apa Dunării este reținută intenționat sau că seceta face parte dintr-un plan ascuns.

De ce prind însă atât de ușor aceste narațiuni? Potrivit psihologului Radu Leca, explicația nu ține neapărat de lipsa educației sau de inteligență, ci de modul în care funcționează mintea umană în perioade de incertitudine.

De ce apar teoriile conspirației tocmai în timpul crizelor?

"Fascinația pentru teoriile conspirației nu e un semn sigur de inteligență scăzută și nici o "boală a vremurilor moderne". E mai degrabă, un răspuns psihologic omenesc la stres, incertitudine și la sentimentul că lumea e prea complicată ca să poată fi cuprinsă dintr-o privire.

Când realitatea devine greu de anticipat, mintea caută o poveste care să lege punctele, să explice rapid cine face ce și, mai ales, de ce ni se întâmplă nouă. În contextul actual – crize suprapuse, polarizare, avalanșă de informații, conflicte și schimbări tehnologice rapide – terenul e perfect pentru astfel de explicații "totale"", a explicat, psihologul Radu Leca, în exclusivitate pentru DC Medical.

De ce preferă creierul o conspirație în locul haosului?

Potrivit specialistului, oamenilor le este dificil să accepte că unele evenimente sunt rezultatul unei combinații de factori naturali, economici sau sociali, fără un autor clar.

"Un motiv central ține de nevoia de control. Oamenii suportă mai greu ideea că unele lucruri se întâmplă din hazard, din greșeli sau din combinații de factori fără un "dirijor" clar.

Paradoxal, poate fi mai confortabil emoțional să crezi că există un grup care trage sforile decât să accepți că lumea poate fi uneori haotică și impredictibilă. O conspirație oferă o formă de ordine: dacă există un plan, atunci evenimentele au sens, iar frica devine mai ușor de așezat într-o explicație", spune acesta.

De ce vedem legături acolo unde ele nu există?

Creierul uman este construit să identifice tipare, iar acest mecanism devine și mai activ atunci când oamenii sunt stresați.

"În perioade tensionate, acest detector de tipare devine și mai sensibil. Coincidențele par semne, corelațiile devin cauze, iar evenimentele separate sunt lipite într-o singură narațiune coerentă. Teoriile conspirației profită de această tendință, pentru că oferă conexiuni rapide și dramatice între lucruri care, în realitate, pot avea legături slabe sau deloc", explică Radu Leca.

Cum ne păcălesc propriile biasuri cognitive?

Psihologul atrage atenția că fiecare persoană este influențată de scurtături mentale care pot distorsiona modul în care interpretează informațiile.

"Biasul de confirmare ne face să căutăm și să reținem informațiile care ne susțin convingerea și să le respingem pe cele contrare. Heuristica disponibilității face ca un clip viral sau o poveste șocantă să pară dovadă mai puternică decât statistici seci. În plus, avem tendința de a crede că evenimentele mari trebuie să aibă cauze mari", afirmă specialistul.

Ce rol au frica și furia în răspândirea conspirațiilor?

Emoțiile sunt unul dintre cele mai importante motoare ale teoriilor conspirației.

"Frica, furia, dezgustul moral și sentimentul de nedreptate împing mintea spre explicații care identifică vinovați și intenții. O teorie conspiraționistă oferă o țintă clară pentru furie, un sens pentru anxietate și uneori o formă de consolare. Când suntem în stres, vrem certitudini, nu nuanțe. Iar conspirațiile oferă certitudini ferme, chiar dacă sunt fragile la o analiză riguroasă", spune Radu Leca, în exclusivitate pentru DC Medical.

Cum transformă rețelele sociale suspiciunea într-o certitudine?

În opinia psihologului, platformele digitale accelerează răspândirea acestor idei deoarece promovează conținutul care produce reacții emoționale puternice.

"Platformele favorizează conținutul care prinde rapid: emoțional, simplu, indignat, cu dezvăluiri. Algoritmii tind să ne arate mai mult din ce ne ține atenți, iar asta poate crea bule informaționale în care aceeași idee este repetată până pare evidentă. În plus, viteza cu care circulă informația depășește adesea capacitatea noastră de verificare", avertizează acesta.

Unde se termină scepticismul și unde începe conspiraționismul?

Radu Leca subliniază că este firesc ca oamenii să pună întrebări și să fie sceptici, însă există o diferență importantă între verificarea informațiilor și adoptarea unei explicații totale.

"Există propagandă, există interese economice, există lobby, există dezinformare. Problema apare când suspiciunea se transformă într-o explicație totală, care înghite orice nu se potrivește și vede intenții ascunse peste tot. Scepticismul sănătos funcționează ca o unealtă de verificare; conspiraționismul funcționează mai degrabă ca o lentilă fixă prin care privești totul", explică psihologul.

De ce sunt teoriile conspirației atât de captivante?

Potrivit specialistului, ele funcționează asemenea unor povești bine construite.

"Teoriile conspirației sunt, adesea, povești bune: au mister, au răufăcători, au indicii și au eroi care descoperă adevărul. În schimb, explicațiile reale sunt adesea plictisitoare: statistici, sisteme, proceduri, probabilități și erori umane. Adevărul poate fi banal, dar conspirația este spectaculoasă. Iar în competiția pentru atenție, spectaculosul câștigă des", afirmă acesta.

Când devin teoriile conspirației un risc real?

Pericolul apare atunci când oamenii ajung să respingă orice sursă credibilă și trăiesc permanent cu sentimentul că sunt înconjurați de manipulare.

"Din perspectivă psihologică, antidotul nu este ridiculizarea, ci reconstruirea treptată a siguranței și a gândirii critice. Funcționează mai bine întrebările decât atacul. Oamenii își schimbă rar convingerile când sunt umiliți; își schimbă uneori convingerile când se simt ascultați și când li se oferă o cale demnă de a reveni la nuanță", concluzionează psihologul Radu Leca.