Deficiența de vitamina D, efect devastator asupra inimii și vaselor de sânge. STUDIU

La nivel global, bolile cardiovasculare (BCV) sunt principala cauză de deces la nivel mondial, luând aproximativ 17,9 milioane de vieți pe an. În Australia, BCV reprezintă unul din patru decese și costă economia australiană cinci miliarde de dolari în fiecare an, mai mult decât orice altă boală.

Concentrațiile scăzute de vitamina D sunt comune în multe părți ale lumii, datele de la Biobank din Marea Britanie arătând că 55% dintre participanți au niveluri scăzute de vitamina D (<50 nmol/L) și 13% au deficiență severă (<25 nmol/L).

Nivelurile scăzute de vitamina D sunt înregistrate de aproximativ 23% dintre oamenii din Australia, 24% dintre oamenii din SUA și 37% dintre oamenii din Canada.

În primul studiu de acest tip, cercetătorii de la Centrul Australian pentru Sănătate de Precizie de la Universitatea din Australia de Sud (UniSA) au identificat dovezi genetice pentru rolul deficienței de vitamina D în producerea bolilor cardiovasculare.

Cercetătorul șef, profesorul Elina Hyppönen de la UniSA, spune că aprecierea rolului deficienței de vitamina D pentru sănătatea inimii ar putea ajuta la reducerea poverii globale a bolilor cardiovasculare.

Studiul, publicat în European Heart Journal (link direct studiu), arată că persoanele cu deficiență de vitamina D au un risc mai mare de a suferi de boli de inimă și tensiune arterială mai mare decât cei cu niveluri normale de vitamina D. Pentru participanții cu cele mai scăzute concentrații, riscul de boli cardiace a fost mai mult decât dublu față de cel observat pentru cei cu concentrații suficiente de vitamina D.

„Deficiența severă este relativ rară, dar în situațiile în care acest lucru apare, este foarte important să fii proactiv și să eviți efectele negative asupra inimii. De exemplu, deficiența poate fi o problemă pentru persoanele care trăiesc în căminele de bătrâni care pot avea o expunere limitată la soare. (...) De asemenea, putem obține vitamina D din alimente, inclusiv pește gras, ouă și alimente și băuturi fortificate. Acestea fiind spuse, alimentele sunt, din păcate, o sursă relativ săracă de vitamina D și chiar și o dietă altfel sănătoasă nu conține de obicei suficient”, a arătat profesorul Hyppönen.

„Dacă nu obținem vitamina D prin soare, acesta este unul dintre nutrienții rari pentru care uneori trebuie să luăm un supliment zilnic pentru a ține pasul cu necesitățile organismului. (...) Înțelegerea legăturii dintre nivelurile scăzute de vitamina D și BCV este deosebit de importantă, având în vedere prevalența globală a acestei afecțiuni mortale. (...) Rezultatele noastre sunt interesante, deoarece sugerează că, dacă putem crește nivelurile de vitamina D în cadrul normelor, ar trebui să afectăm și ratele de BCV. În populația noastră de studiu, estimăm că 4,4% din toate cazurile de BCV ar fi putut fi prevenite prin aducerea persoanelor cu deficit de vitamina D la niveluri de cel puțin 50 nmol/L”

Acest studiu mendelian pe scară largă a folosit o nouă abordare genetică care a permis echipei să evalueze modul în care nivelurile crescânde de vitamina D pot afecta riscul de BCV, în funcție de cât de ridicate erau nivelurile reale de vitamina D ale participanților. Studiul a folosit informații de la 267.980 de persoane, ceea ce a permis echipei să furnizeze dovezi statistice solide pentru legătura dintre deficiența de vitamina D și bolile cardiovasculare.

„Nu este etic să recrutăm oameni cu deficiență de vitamina D într-un studiu controlat randomizat și să îi lăsăm fără tratament pentru perioade lungi. (...) Tocmai acest tip de setare dificilă demonstrează puterea abordării noastre genetice, având în vedere că putem arăta cum îmbunătățirea concentrațiilor afectează riscul celor mai deficienți, fără a expune participanții la vreun rău. (...) Subiecții cu cele mai scăzute concentrații este probabil să aibă cele mai puternice afectări, dar o abordare la nivel de populație pentru eradicarea deficienței de vitamina D ar putea reduce povara globală a bolilor cardiovasculare”, a mai arătat profesorul Hyppönen.

Ghidurile Australian and New Zealand Bone and Mineral Society (ANZBMS) și Osteoporosis Australia (OA) (2012) clasifică valorile vitaminei D după cum urmează:

- 25-hidroxi-vitamina D mai mică de 30 nmol/L este DEFICIENȚĂ

- 25-hidroxi-vitamina D de 30-50 nmol/L este DEFICIENȚĂ UȘOARĂ

- 25-hidroxi-vitamina D mai mare de 50 nmol/L NIVEL NORMAL.