Demență, memorie și uitare, mecanism descifrat

Pentru a studia memoria, oamenii de știință de la Scripps Research au studiat muștele care au fost condiționate să asocieze un anumit miros cu un șoc electric. Aceștia au observat că ulterior muștele au evitat mirosul, ceea ce confirmă faptul că memoria a fost făcută. Prin monitorizarea activității neuronilor din creier înainte și după procesul de condiționare, oamenii de știință au putut obține o privire interioară asupra fundamentelor fiziologice ale formării memoriei.

În activitatea anterioară, echipa observase că există circuite dopaminergice specifice care sunt implicate atât în formarea memoriei, cât și în îndepărtarea amintirilor. În studiul actual, investigatorii au folosit tehnici de imagistică pentru a examina procesul în detaliu. Ei au descoperit că atunci când o memorie comportamentală este degradată, modificările celulare făcute în timpul procesului de învățare sunt inversate de același neuron de dopamină care a ajutat la formarea schimbărilor în primul rând.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că atunci când acest neuron de dopamină este recrutat pentru a forma o nouă memorie, funcționează și pentru a degrada amintirile mai vechi.

,,Ori de câte ori învățați ceva nou, creați simultan o nouă memorie, în timp ce puteți să le ștergeți pe cele vechi. Este un act de echilibrare foarte important care vă împiedică să vă supraîncărcați," a declarat prof.dr. Jacob Berry, de la Departamentul de Neuroștiințe al Scripps Research Florida. Berry și primul autor al studiului.

Practic expresia aceea comună care spune că ai creierul plin este adevărată, potrivit cercetătorilor. Creierul împinge uneori amintiri vechi pentru a le prelua pe cele noi.

,,Noi credem că acest sistem este creat pentru a elimina amintiri care sunt neimportante. De zeci de ani, neurologii care studiază învățarea și memoria s-au concentrat asupra modului în care creierul obține informații și modul în care informația este făcută să fie memoria stabilă, un proces numit consolidare a memoriei. Numai recent, neurologii au înțeles importanța uitării active și au început să descopere procesele care determină uitarea creierului", a subliniat  primul autor al studiului.

Deși cercetarea a fost efectuată la muște, investigatorii se așteaptă ca rezultatele să se aplice organismelor superioare, inclusiv oamenilor, după cum informează Medicalxpress.com

Studiul condus de Berry nu numai că oferă perspective noi privind mecanismele creierului, dar are o serie de implicații pentru oameni și ar putea fi benefic în anumite situații cum ar fi dependența de droguri sau tulburarea de stres post-traumatic. Îmbunătățirea memoriei de retenție, pe de altă parte, ar putea ajuta la tratarea demenței și a altor forme de pierdere de memorie.

Studiul integral îl puteți citi aici