Noi cercetări explorează subtipurile depresiei și impactul activității cerebrale asupra răspunsului la tratament, deschizând calea către abordări mai personalizate pentru tratarea acestei tulburări...
Depresia este o tulburare de dispoziție caracterizată prin sentimente de tristețe, pierdere sau furie care perturbă activitățile zilnice. Este frecventă, 18,5% dintre adulți prezentând simptome în 2019.
Depresia diferă de durere, care implică ură de sine sau pierderea stimei de sine, și de doliu, care include adesea emoții pozitive și amintiri fericite. Depresia poate afecta viața de zi cu zi, relațiile și afecțiunile cronice și poate duce la pierderi de timp și scăderea productivității.
Un studiu realizat la Stanford Medicine a identificat șase subtipuri de depresie majoră, 30% dintre cei afectați nereușind să răspundă adecvat la tratament. Cercetătorii sugerează că aceste subtipuri ar putea ajuta la identificarea potențialelor răspunsuri la tratament pentru antidepresive și terapie prin discuții.
Studiul a implicat 801 participanți diagnosticați anterior cu depresie sau anxietate, folosind RMN funcțional pentru a măsura activitatea creierului în repaus și a analiza funcționarea cognitivă și emoțională.
Cercetătorii s-au concentrat pe regiunile creierului și pe conexiunile acestora pentru a identifica șase modele distincte de activitate. În plus, 250 de participanți au fost repartizați aleatoriu pentru a primi unul dintre cele trei antidepresive utilizate în mod obișnuit sau terapie comportamentală prin discuții.
Foto: Freepik
Un studiu a constatat că persoanele cu hiperactivitate în regiunile cognitive ale creierului au cel mai bun răspuns la venlafaxină, în timp ce cei cu niveluri mai ridicate de activitate în trei regiuni ale creierului legate de depresie și rezolvarea problemelor au răspunsuri mai bune de la terapia comportamentală de discuții.
Persoanele cu niveluri mai scăzute de activitate în circuitul cerebral care controlează atenția sunt mai puțin susceptibile de a înregistra îmbunătățiri cu terapia prin discuții decât celelalte subtipuri. Autorii studiului sugerează că această descoperire poate fi transformatoare, deoarece permite o abordare mai personalizată a tratamentului sănătății mintale.
Terapia utilizată în cadrul studiului s-a axat pe învățarea de către participanți a abilităților de a aborda problemele cotidiene, iar activitatea ridicată în aceste regiuni ar putea să îi ajute în dezvoltarea de noi abilități. Pentru persoanele cu activitate scăzută în regiunea legată de atenție, antidepresivele ar putea ajuta în a crește activitatea înainte de terapia prin discuții ar putea ajuta. Cercetătorii cred că screeningul depresiei ar putea include o scanare a creierului pentru a ajuta la identificarea subtipului și a celui mai bun tratament.
Dr. David Merrill, psihiatru geriatru și director al Pacific Brain Health Center al Pacific Neuroscience Institute din cadrul Providence Saint John's Health Center, consideră că utilizarea activității creierului pentru a alege tratamentul potrivit este importantă.
Cu toate acestea, cu excepția cazului în care accesul la scanările fMRI este disponibil, acest nivel de diagnosticare ar putea să nu fie disponibil pentru pacienți. Studiul discută mai degrabă conceptul de alegere a tratamentului pe baza activității cerebrale, decât de a pune întrebări despre diferite simptome.
Depresia rezistentă la tratament apare atunci când depresia unei persoane nu răspunde la cel puțin două tipuri diferite de antidepresive. Aproximativ 30% dintre persoanele cu tulburare depresivă majoră nu răspund adecvat la tratament și doar 67% dintre persoane ajung la remisie după patru teste cu antidepresive.
Pentru aproximativ două treimi dintre persoanele cu depresie, tratamentul nu reușește să readucă simptomele la niveluri sănătoase. Medicii prescriu de obicei medicamente prin încercare și eroare, ceea ce poate dura luni sau ani pentru ca cineva să găsească medicamentul și doza potrivite pentru a-și trata eficient simptomele.
Un nou studiu oferă speranța că imagistica cerebrală poate ajuta cadrele medicale să înțeleagă mai bine ce tratament va funcționa pentru un pacient. Farmacogenetica, studiul cauzelor genetice ale răspunsurilor la medicamente, și farmacocinetica, studiul modului în care medicamentele sunt metabolizate, pot determina dacă un medicament este eficient, dacă o persoană va avea efecte secundare grave și doza necesară. O analiză de salivă poate furniza informații genomice.
Depresia este adesea tratată la nivelul asistenței medicale primare, iar dacă o persoană nu răspunde la tratament, aceasta este trimisă la un specialist, care poate solicita teste de laborator pentru a determina un tratament adecvat. În cazul în care depresia tot nu se diminuează, următorul pas ar fi un spital sau un spital educațional, unde pot fi utilizate teste de laborator și scanări ale creierului.
Echipa lucrează pentru a-și îmbunătăți și extinde cercetarea prin conectarea biotipurilor imagistice ale creierului la semnături derivate din măsurători digitale și de pe smartphone-uri. Această abordare ar putea permite identificarea de la distanță a biotipurilor posibile și semnalizarea momentului în care o persoană ar putea veni pentru o scanare. Scanările cerebrale pot dezvălui modificări cerebrale specifice legate de depresie, putând dubla numărul de pacienți care se însănătoșesc mai repede.
Stresul emoțional intens poate avea consecințe devastatoare asupra inimii, transformând emoțiile puternice într-un pericol pentru sănătate.
Singapore lansează un studiu pe cinci ani pentru a afla dacă depresia poate fi prevenită sau modificată.
Fobiile sunt frici intense și iraționale care pot influența profund viața cotidiană, dar cu înțelegere și tratament, ele pot fi depășite.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
Pierderea neintenționată în greutate poate ascunde afecțiuni medicale grave care necesită o atenție deosebită din partea medicului.
