Calitatea somnului joacă un rol fundamental în menținerea sănătății creierului, influențând direct riscul de dezvoltare a demenței odată cu înaintarea în...
Vezi și: De ce simțim nevoia de socializare. Interacțiunile umane, esențiale pentru sănătatea noastră mintală
Legătura dintre calitatea somnului și sănătatea cognitivă a devenit din ce în ce mai evidentă pe măsură ce cercetările dezvăluie modul în care somnul, în special somnul cu unde lente sau profund, afectează îmbătrânirea creierului.
Somnul cu unde lente, care reprezintă a treia etapă a unui ciclu tipic de somn, este o perioadă de somn restaurator, de înaltă calitate. Studiile emergente demonstrează că și scăderile anuale minore ale acestui tip de somn pot contribui semnificativ la creșterea riscului de demență la persoanele de peste 60 de ani.
Somnul cu unde lente este esențial pentru diverse funcții corporale și neurologice. Această etapă a somnului ajută la regenerarea celulară, la funcția imunitară și la întărirea oaselor și a mușchilor.
În timpul somnului cu unde lente, activitatea undelor cerebrale, ritmul cardiac și tensiunea arterială scad, permițând creierului să elimine deșeurile metabolice, inclusiv proteinele implicate în boala Alzheimer.
Procesul natural de eliminare a deșeurilor, cunoscut sub numele de eliminare glimfatică, elimină proteinele toxice, cum ar fi beta-amiloidul, care sunt adesea asociate cu patologia Alzheimer.
Beneficiile cognitive sunt, de asemenea, atribuite somnului cu unde lente. Studiile arată că consolidarea memoriei, care este vitală pentru învățarea și reținerea informațiilor, este direct îmbunătățită de un somn mai profund. Aceste procese susțin sănătatea creierului, atenuând potențial factorii care duc la declinul cognitiv și demență.
Un studiu efectuat pe participanții la studiul Framingham Heart Study a oferit o perspectivă asupra asocierii dintre somnul cu unde lente și riscul de demență. Cercetătorii au urmărit 346 de participanți pe parcursul a două decenii, evaluând datele privind somnul din testele polisomnografice efectuate între mijlocul anilor 1990 și începutul anilor 2000.
Analiza a indicat că o reducere anuală de doar 1% a somnului cu unde lente a condus la o creștere cu 27% a riscului de demență, impactul pierderii somnului asupra riscului de Alzheimer crescând la 32%.
Analiza suplimentară a luat în considerare factorii de risc cunoscuți de demență, inclusiv vârsta, afecțiunile cardiovasculare și genetica, în special prezența genei APOE ε4 asociată cu Alzheimer. Remarcabil, chiar și după ajustarea acestor variabile, legătura dintre declinul somnului profund și riscul de demență a persistat.
În timp ce studiul evidențiază o asociere puternică, cercetătorii subliniază că este nevoie de mai multe investigații pentru a stabili legătura de cauzalitate, deoarece este posibil ca procesele legate de demență să perturbe somnul în stadiile incipiente.
Foto: Freepik @namii9
Declinul somnului cu unde lente este o parte naturală a îmbătrânirii, studiile arătând că cele mai accentuate scăderi apar între vârstele de 75 și 80 de ani. Prin examinarea datelor din studiile privind somnul și diagnosticarea demenței, cercetătorii au reușit să stabilească o legătură între declinul somnului și afectarea cognitivă mai târziu în viață.
Această asociere se aliniază cu alte cercetări privind îmbătrânirea și Alzheimer, în care somnul întrerupt poate grăbi pierderea memoriei la persoanele deja predispuse la acumularea de beta-amiloid.
Relația dintre somnul profund și evoluția bolii Alzheimer sugerează că, în timp ce alți factori de risc, precum vârsta și predispoziția genetică, rămân neschimbători, somnul ar putea fi un domeniu în care intervențiile ar putea avea un impact pozitiv asupra longevității cognitive.
Pe măsură ce somnul devine din ce în ce mai recunoscut ca un factor de risc modificabil, experții medicali încurajează obiceiurile sănătoase de somn ca măsură preventivă.
Psihiatrul geriatru Dr. David Merrill a evidențiat strategii practice pentru îmbunătățirea calității somnului, cum ar fi menținerea unui mediu de somn răcoros și întunecat, gestionarea nivelului de stres înainte de culcare și evitarea ecranelor înainte de somn pentru a limita expunerea la lumina albastră.
Ajustările comportamentale, cum ar fi stabilirea unei rutine constante de somn și încorporarea unor activități relaxante înainte de culcare, cum ar fi cititul sau meditația, pot contribui la îmbunătățirea calității somnului cu unde lente.
Experții recomandă, de asemenea, prudență cu medicamentele pentru somn. Unele somnifere sedative pot perturba de fapt ciclul natural al somnului și nu garantează o creștere a somnului cu unde lente. Medicamentele pot chiar înșela utilizatorii, făcându-i să se simtă mai odihniți, deși funcțiile de refacere ale creierului nu au fost pe deplin realizate.
Având în vedere prevalența actuală a demenței și creșterea prognozată a numărului de cazuri la nivel mondial, înțelegerea și atenuarea factorilor de risc precum pierderea somnului este vitală. În prezent, peste 55 de milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu demență, iar acest număr se preconizează că va crește la 153 de milioane până în 2050. Întrucât nu există un tratament definitiv, strategiile preventive - cum ar fi prioritizarea somnului - devin componente esențiale în lupta împotriva demenței.
Experți precum Dr. Matthew Pase de la Universitatea Monash susțin că promovarea calității somnului profund ar trebui să fie la fel de obișnuită ca încurajarea exercițiilor fizice pentru sănătatea generală.
Efectele cumulative ale unui somn de înaltă calitate susțin retenția memoriei, reziliența cognitivă și, în cele din urmă, pot încetini apariția simptomelor demenței, oferind o abordare fezabilă a îngrijirii preventive în rândul populațiilor îmbătrânite.
Odată cu noile cercetări care afirmă rolul somnului cu unde lente în sănătatea creierului, somnul a câștigat recunoașterea ca factor critic, modificabil în reducerea riscului de demență. Prin ajustări specifice ale stilului de viață, persoanele pot întârzia sau reduce impactul declinului cognitiv.
Pe măsură ce mai multe studii explorează relația complexă dintre somn și bolile neurodegenerative, accentul pus pe îmbunătățirea sănătății somnului oferă o cale plină de speranță pentru gestionarea și chiar reducerea riscului de demență în rândul adulților în vârstă.
Simptomul repetitiv care poate fi un semn de demență. Apare cu ani înainte de pierderea memoriei.
Trei semne care ar putea însemna că ești la o săptămână distanță de un AVC.
Boala Alzheimer, depistată cu ani înainte de apariția simptomelor. Tehnica, disponibilă în SUA. Când va fi disponibilă și în Europa.
Lucrul care îți distruge creierul. Îl faci imediat ce deschizi ochii. Și nu, nu este vorba de butonatul telefonului.
Epuizarea poate persista până la un an după un accident vascular tranzitoriu, mai ales la persoanele cu anxietate sau depresie anterioară.
Ce se întâmplă în creier dacă te trezești devreme. Un neurolog trage un semnal de alarmă.
O simplă fotografie a ochilor poate detecta Alzheimer cu 10 ani înainte. Descoperirea care schimbă totul!
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
Semnele unui anevrism cerebral care nu trebuie ignorate, avertizează un medic.
